Pădurea care îmi strigă numele

- Proabil sunt niște lipidinoși care se uită după fete tinere. Îi răspunse Laura. Cei doi mai aveau circa două minute de mers și erau în fața hotelului unde stătea Laura.
- Mai avem puțin. Spuse ea, continuând să meargă.

Mergeam pe langa Laura in tacere, uitandu-ma atenta de jur imprejur.

Cele două ajung în fața hotelului. Laura deschide ușa și intră prima, după care o strigă pe Aleia să intre și ea. Recepționerul observă câinele uriaș și o întrerupe pe Laura.
- Domnișoară! Ce credeți că faceți cu potaia acesta! Nu era cu dumneavoastră când ați venit prima dată aici.
Laura îl ignoră și trece pe lângă el, lăsând-ul pe recepționist cu gura căscată. Urcă treptele și ajunge în fața ușii unde locuia ea. Descuie ușa și intră acolo împreună cu Alaia, după care o încuie la loc.

-Auzi la el, potaie. Poate ca ar trebui ca cineva sa ii dea o lectie sa nu mai jigneasca. Spun eu.

"Eh" oftă Laura. Ea puse plasa pe masă și începe să scoată pe rând bucățile de care, care erau foarte apetisante. Se îndreată spre aragaz și îi dă drumul, punând pe el o tigaie. Având în vedere că carnea nu era prea bătută, decide să o bată cu pumnul, făcând zgomot când lovește masa.
- Sper să nu audă recepționistul acela, să vină la noi. Zise ea. După ce bate carnea o pune pe tigaie, carnea începea să sfârâie și să emane un miros plăcut, mai avea 2 bucăți de pus pe tigaie dar din cauză că era mică trebuia să aștepte să se termine prima bucată.

Eu ma asezasem cuminte in pozitie sezand in mijlocul bucatariei sdar din cauza marimii mele stateam cam inconfortabil in mica bucatarie asa ca prefer sa ma duc in dormitor, camdera de hotel fiind o garsoniera cu doar o camera dormitorul si anexele: o mica bucatarie si un mic hol de la intrare din care se putea intra in bucatarie si baie. Iar dormitorul avea un mic balcon cat o debara.

Carnea continua să sfârâie în tigaie, eu am căutat prin sertare o furculiță ca să apăs carnea pe tigaie. În cele din urmă am găsit furculița și am întors bucata de carne. Am făcut așa până când am terminat de preparat toate bucățiile, după care am strigat-o pe Aleia:
- Hey, ti-am terminat friptura. Laura nu era genul de persoană care să prepare mâncarea, nu știe ce a făcut-o să gătească de data aceasta.

-Multumesc. Spun eu. Apoi ince sa miros friptura si imi dau seama ca inca frige asa ca astept sa se mai raceasca un pic.

Timpul trecea, era aproape 5 dimineața.
- Cu plăcere. Spuse Laura după care s-a dus afară pe balcon. Îi plăcea să observe lumea de sus.

De cum se raceste iau din 3 inghitituri la fel ca lupul din scufita rosie, inghitind nemestecate toate 3 bucatile de friptura apoi lingandu-ma pe bot.
-Delicios. Spun eu. O urmez pe Laura pe balcon si ma inalt pe picioarele din spate fara sa am nevoie sa ma sprijin de ceva, ma puteam spriini doar pe picioarele dinspate, la fel de usor ca orice om.

Laura privea în jos melancolică. Personalitatea ei era puțin instabilă, o dată era tristă, o dată era fericită. Nu înțelegea ce se petrece, iar când nu înțelegea, ea se auto-mutila. A observat că vine cineva și și-a mâneca peste cicatricile ei, însă ele deja erau vindecate.
- Bună . Zise ea.

Raman tacuta langa Laura privind in jos pe balcon.

Laura continuă să privească orașul, după care o întreabă pe Aleia.
- Cum e pe planeta ta?

Pai planeta mea e enorma cam de 20 de ori mai mare decat Jupiter. Nu avem apa simpla cum aveti voi. Avem doar apa in stare acidulata. E doar o primavara continua impartita in 2 sezoane. Sezonul senin si sezonul ploios. Avem doar transport electric, avem ca si voi, campii, dealuri, munti si vai. Planeta are un singur continent si un singur ocean dar mai multe mari, fluvii, rauri si lacuri. Din spatiu planeta se vede maro fiindca continentul in proportie de 50% e muntos.

- Sună bine. Spuse Laura continuând să se uite în jos.
- Și îți place pe planeta pâmânt? Înreabă ea, după care adaugă:
- Nu oamenii, ci doar planeta pe care ei o poluează și o distrug.

Planeta ca peisaje e frumoasa dar pun pariu ca in cativa ani nu va mai fi la fel. Daca ai sti Universul e plin de viata numai ca extraterestrii nu prea se lasa aratati pamantenilor. Dar m-am intalnit o data cu niste martieni cand miam petrecut vacanta pe Zizilon. Ei bine Zizilon e din aceeasi Galaxie cu Gan Duran dar in sisteme solare vecine. Ei bine si intr-un bar am auzit niste martieni vorbind si unul din ei il intrebase pe celalat de ce nu coboara pe Terra la care celalat spusese: Ai dreptate, Terra e frumoasa dar pacat ca e locuita. Si mai adaiugase ca o sa viziteze Terra dupa ce oamenii se vor autodistruge prin razboi nuclear.

- Eh. Ofta ea.
- Nu știam că extratereștrii se înțeleg bine între ei. Spuse Laura, căscând nițel.
- Eu cred că am să mă duc în pat. Laura intră în dormitor și se așează pe pat, după care se întinde. Nu adormea , doar privea tavanul.

Nu chiar toate rasele. Doar cele mai vechi si evoluate. In univers exista fel si fel de rase de la extraterestri care taiesc in pesteri precum oamenii primitivi pana la extraterestri dintr-un viitor foarte indepartat. Ei bine oamenii ar mai avea mult de invatat sii evoluat ca extraterestrii sa accepte sa se arate oricui. Unii extraterestri au incercat sa se arate dar au fost tratati de americani de parca ar fi fost prizonieri de razboi. Iar cand oamenii au ajuns pe Luna li s-a interzis accesul din cauza ca au incalcat legea poluarii. Ca au infipt steagul nu ar fi fost o problema dar au fost prinsi aruncand o cutii goale de bere in craterele lunare. Au inerdictie de a mai pasi pe luna pana in 2143.

Laura stătea întinsă pe pat, își întoarce capul către Aleia și spune:
- Chiar au aruncat oamenii cutii de bere pe lună?
- Sună destul de ciudat.

Cel putin asa spun selenarii. Stiu ca e posibil ca astronautii sa bea bere cu paiul din doze. Poate or fi doze speciale cu paie speciale facute special pentru astronauti. Nu cred ca au interdictie la bere astronautii. Are doar pilotul interdictie sa piloteze cateva ore dupa ce bea in timpul ala preia comanda copilotul.

Laura începu să zâmbească și șă-și închidă ochii. După care a spus:
- Și eu am fost în spațiu, împreună cu fostul meu iubit. Trebuia doar să am grijă de copii lui Reed Richards, însă nu a mers totul așa cum trebuia. Spuse ea gândinduse la cele petrecute.

-Te referi la omul elastic, asa-i? Si asta cand a fost? Cand familia lui inca nu avea puterile cosmice, nu?

- Ba aveau puterile. Spuse Laura.
- Doar că au vrut să meargă la o întâlnire, el și soția. Și au avut nevoie de o bonă pentru copiilor.
- Copii au început să intre într-o cameră interzisă și s-au jucat cu câteva aparate , care ne-au teleportat în epoca dinozaurilor, a trebuit să fugim de niște dinozauri până când au găsit copii o soluție și ne-au teleportat într-un loc unde erau doar fierătani. Am scăpat și de acolo și am ajuns pe o navă spațială, unde era cât pe ce să fiu ucisă de un nebun. Iar după aceea ne-am întors înapoi pe pământ, însă nu singuri , a venit cu noi și un dinozaur zburator, pe care a trebuit să-l batem. Eu cu fostul iubit al meu. După aceea eu, copii și ex-ul meu a trebuit să facem curat în laboratorul lui Richard. Am reușit să facem curat la timp și nimeni nu și-a dat seama ce s-a întâmplat, și nici nu cred că au observat dinozaurul uriaș care zbura prin oraș.

-Aha, inteleg. Destul de interesant. Acum cred ca ma duc si eu sa ma culc. Sunt destul de obosita. Spun eu ducandu-ma si sarind direct pe pat.

- Bine. Spuse Laura, întorcându-se pe dungă și închizând ochii.
- Noapte bună.