Liniste-Weasel

* Întâi de toate,nu am niciun gând suicidal.Poate o să vă pară tristă.*

Se-aude un plânset în noapte,
Și lacrimi îi curg printre șoapte.
Se-ntinde și-adânc un suspin,
Cutremură trupu-i divin.
Și liniștea serii o-ndrumă
Să creadă că totu-i o glumă

Așteaptă un clinchet s-audă
Dar mintea-ntrupată cu ciudă,
Îi dă o senzație stranie
Și dânsa se-neacă-n șampanie.
Și dorul o-mbată cu vise
Lăsându-i pe braț răni deschise.

Se-așează pe scaun și tace
Dar gândul său nu îi dă pace.
Ea crede că totu-i pierdut
”-Și vai cât aș vrea s-o ajut !”
Se duce să caute sfoara,
să dea la o parte povara.

Se urcă pe scaun trâgand din tutun,
E gata acum să îți ia rămas bun.
Lumina-i aprinsă și ea se descalță,
Un sunet subtil și la cer se înalță.

Woah, chiar imi place, minunata poezia!
Partea cu "Lăsându-i pe braț răni deschise.".... uh,

Da ..umh..da..Pai da :)). Merci.Apreciez parerea ta ! :3

Awesome! Y u so good at writing? TT-TT

Asa se intampla cand incerc eu sa scriu poezii:

Violets are Blue
Roses are Red
I suck at writing
And my poem is dead.

Cam asa cu poeziile,ha? Weh,e bine si asa xD.