Might of Somesh

Black Death parea a fi o provocare mai mare decat ma asteptasem. Ideea era sa nu ii lovim pe doom knights doar daca ii lovim fatal, pentru ca black death ii putea vindeca cu otrava foarte usor. Problema era doar un singur doom knight.
-Fetelor. Ataci doom knight-ul care va mai ramane in picioare.
Am dat purge pe un doom knight, deoarece a fost summon, a fost distrus. Am dat din nou charge pe Black Death si de data asta am intrat in rage mode, pentru a ma putea folosi de imunutatea la magie.

Usor, de zis greu de facut. Singura noastra sansa de a distruge doom night-ul era magia lui Eringwen, dar ea era prea socata de moartea pasarii ei. Ma bucuram macar ca isi mai revenise un pic. Nu era bine, nu mai aveam decat vreo 5 sageti, iar scheletele acelea continuau sa vina. La naiba, Iron era prins cu necromantul, iar Eri era dusa momentan. Am tras-o pe Eri arpoape de iesirea din camera si pentru a mai castiga ceva timp am aruncat cu niste bombe micute asemenea unor mingi de tenis pline cu ghimpi otraviti. Da , sa ziceam ca aveam o gramada de timp liber. Hey nu ma judacati, trebuia sa-mi fac contruiesc niste arme pentru a ma apara nu, in fond eram om si nu elf sau mai stiu eu ce. Nu puteam folosi magii avansate, bine si la cele standard esuasem lamentabil, si nici nu eram atat de puternica precum un barbar, asa ca trebuia sa compensez cumva, iar asta era prin ingeniozitate si abilitatile mele de acrobat. Am lipit-o pe Eringwen de un perete.
-Asculta-ma, am zis fortand-o sa ma priveasca. Poti sa-ti bocesti animalul mai incolo, dar momentan avem un doom night de omorat. In caz ca n-ai observat sagetile nu-l pot rani , iar eu NU STIU MAGIE. Asa ca daca vrei nu ajungi shish kebab. TREZESTE-TE ODATA, SI OMOARA CHESTIA AIA, spun pe un ton nervos.

- Termină, sunt conștientă! Nu înțelegi că nu știu ce să-i fac, îmi epuizez mana încercând să-i fac daune când pot să o folosesc pentru a vă ajuta pe voi!
Lyra era ciudată, m-a trântit de perete fără niciun motiv. M-am dezlipit din strânsoarea ei și am început să arunc cu Wrath în doomknight.
Doomknight-ul a simțit daunele și și-a îndreptat atenția spre mine, era înfricoșător de înalt, avea o sabie și un scut aproape cât el. Am început să mă mișc de pe loc, nu vroiam să se aproprie de mine.
Când a lovit cu sabia s-a cutremurat pământul, mâinile mele tremurau de frică, m-am ferit din fața loviturii, noroc se mișca încet. Când și-a ridicat sabia m-a lovit un gând.
- Lyra, încearcă să folosești săgeți de argint!
Doomknight-ul a început să urle ( Vraaaaah! ) și să lovească scutul de trei ori cu sabia apoi și-a îndreptat sabia către mine. Am pus Faerie Fire pe el ca să-l fac mai vulnerabil la atacuri, așteptând să facă următoarea mișcare.

Trebuia sa il tin ocupat pe Black Death pentru a nu il vindeca pe Doom Knight. Imi imaginez cum ar fi sa lupt impotriva unei armate de doom knights...
Faceam schimb de lovituri cu black death, deja eram atat de buffed incat eram imun la vraji si puteam sa alerg mai repede decat se teleporta el. A incercat sa imi aplice un atac direct dar am intrat prin alunecare si ii taiasem picioarele. Dupa care s-a teleportat in coltul opus al camerei dar am dat un charge in el, un ground slam cand am ajuns. Ii aplicasem un bleed cu silence pentru a nu putea folosi vraji pe cele doua tipe. Era clar ca e slabit si nu mai are nici o sansa. Il lovisem din plin in piept dar tot ce am reusit sa fac a fost sa ii distrug armura din oase. Atunci el bause o potiune si se transformase intr-o abominatie mare. Abominatia era imensa si impuntoare. Avea niste maini de parca ar putea sparge o armura de adamantium cu usurinta. A inceput sa urle pe mine.
-Urasc alchemia!
Atunci am zis ca acesta va fi ultimul meu atac frontal.

In sfarsit, incepuse sa se faca ceva, era si timpul.
- Iti epuizezi mana incecand sa ne ajuti pe noi??? zic pe un ton nervos. O da am o idee cum ai putea sa ne ajuti. OMORAND CHESTIA AIA, zic aratand spre doom knight. Si sageti de argint, zic ironic. Sargeti de argint???? aproape ca tip. Te rog spune-mi, vezi de unde as putea sa le iau. Dupa cate vad, nu e niciun stand aici ca sa le pot cumpara. In caz ca nu ai tu unele , ori le aduci aici prin magie, eu nu am de unde sa scot asa ceva.
Bine poate ca eram, cam nervoasa si necioplita la ora asta, dar sincer nu-mi pasa. Singurul lucru important era sa raman in viata, asa ca manierele nu prea contau la ora asta, aveam destul timp pentru ele dupa ce terminam misiunea. Singurele sageti pe care le mai aveam la mine erau de fier, asta daca nu mai puneai la socoteala saculetele cu diferite prafuri si cateva bombe micute. In asta conta toata munitia mea, momentan, si nici macar pistoalele nu le luasem dupa mine, macar la acelea aveam gloante de argint.

- Tu ești vânătoare de demoni, credeam că ești pregătită! De unde să știu eu.
Situația nu era deloc bună, nu-mi plăcea să mă lupt cu chestii mai mari cu 2 metri decât mine iar Lyra era mai îngrijorată de acțiunile mele decât de Doom Knight și minioni lui Black Death, care se pare că s-au cam pierdut în capcanele Lyrei. Am folosit innervate pe mine ca să-mi umplu mana, din moment ce ceilalți nu au zis nimic.
Doom Knight-ul se pregătea să lovească din nou, de data aceasta avea de gând să taie orizontal cu sabia.
S-a aplecat și a lovit cu sabia, m-am ferit de atacul lui aruncându-mă pe podea. Sabia lui a atins peretele încăperii cu vârful, împroșcând pietre peste tot. Peretele a fiind solid și nu a fost afectat de tăietură.
Eram întinsă pe podea. Când am ridicat privirea în sus părea co doomknight-ul încearcă să mă strivească cu scutu. M-am gândit să scap folosind ciclonul, dar atunci am aruncat cu taifun. Doomknight-ul s-a dezechilibrat și a căzut pe spate scăpându-și scutul, în acel moment eu m-am ridicat și am început să fug în partea opusă aruncând în el cu Wrath, a încercat să se ridice însă armura lui începea să crape, am continuat să-l lovesc până când a făcut implozie.
Eram fericită că am distrus doomknight-ul cu toate că nu am reacționat nicicum, încă îmi părea rău după Silverstar.

Am dat charge pe Black Death. Isi lungise mana pentru a incerca sa ma loveasca dar am sarit pe perete si am facut o manevra in aer dupa care cu un swing de sabii am reusit sa ii tai jos mana.
-Prostule, pentru ca te-ai facut mai mare ai devenit doar o tinta mai usor de lovit.
Am ajuns langa el. Folosise Viper Strike impotriva mea dar eram inca in Rage State, deci eram imun la magie. Am infipt ambele sabii in el, il ridicasem cat am putut, deoarece era destul de mare, nu prea aveam cum sa il ridic mai mult. Ce cealalta mana incerca sa se zbata dar ii prinsesem un cot peste palma. Am scos din el sabiile, am sarit in aer si am folosit Bladestorm. Bucati de Abomination Black Death au inceput sa zboare peste tot.
Atunci, din ce a mai ramas din Black Death, il taiasem bucatele cu niste swings. Ii cazuse coroana cu capul de sarpe din cap. Am prins coroana, am rupt capul de sarpe si il bagasem in buzunar. M-am uitat catre fete si am vazut ca si doom knight-ul e mort.
-Vedeti? Am zis eu ca va fi floare la ureche.
Toti monstrii din donjon erau morti. Mai putin si ar trebui sa il gasim pe Michael Angelo.

-Mda , floare la ureche,. Ei măcar măcar sunt morți toți acum spun dând cu piciorul intr-o bucățică din black death. Acum ca totul se sfârșite cu bine , as putea spune , tot ce ne rămânea de facut era acum sa căutam persoana aceea. In fond , de-abia așteptăm sa iau acei bani. Ce, doar nu credeai ca ii ajutam din bunătatea inimii mele, mai trebuia sa si trăiesc, iar pentru asta aveam nevoie si de bani. A da , mai rămânea o problema, încă nu uitasem ce spusese Eri. Hey , nu sunt perfecta si nici nu o sa fiu vreodată. -Buna treaba Eryngwen si tu Iron zic cu o scurta plecăciune. Doar pentru ca uneori ma purtam cam grosolan , asta nu înseamnă ca eram necioplita. Si Eryngwen, demoni si undeads sunt doua lucruri total diferite, credeam ca stii deja asta, ținând cont ca iti place sa inveti anumite lucruri.

- Ei bine.. sunt. Dar mă așteptam să ai săgeți de argint la tine. Spun eu cu un glas mai tăcut.
Mi-am încrucișat brațele și cu privirea aplecată m-am apropriat de rămășițele lui Black Death Am vrut inițial să-l lovesc cu piciorul dar când am văzut forma lui de abominațiune mai îndeaproape m-am răzgândit. Eram nervoasă și tristă. Ocolindu-i cadavru am observat un obiect care zăcea pe podea, părea a fi o carte.
M-am aplecat să o iau, era murdară. Avea coperta ruptă și scrisul de pe unele pagini era șters, răsfoiam cu grijă paginile.
- Am găsit o carte! Spun eu entuziasmată.
- Și e scrisă într-o limbă a elfilor.
Eram foarte entuziasmată de ce am găsit, apoi mi-am amintit că lordul Worsnop îmi datorează niște cârti. Mi-am pierdut prietenul însă nu mai puteam face nimic pentru el, nu puteam să stau și să-l jelesc la nesfârșit, după tot ce s-a întâmplat am găsit și ceva bun. Am luat cartea și am băgat-o în pungă.

-Haideti o data, va iubiti mai tarziu. Avem o misiune de terminat aici.
In fata noastra se afla ultima celula a donjonului. Era o usa deschisa catre acea celula. Dau sa deschid usa si inauntru vad un Screamer prins in lanturi si legat la gura.
-Hrrrrr, urasc Screamerii. A mentiontat cumva Worsnop ca Michael Angelo e Screamer? Eu am presupus ca ar fi om.
Camera era destul de mica. Daca ar fi fost sa fi avut loc o lupta in camera asta, ar fi fost mai dificil ... pentru adversari desigur, ca nu prea ai cum sa te feresti. Ma apropi de acel Screamer, scot sabia si tai lanturile. In acel moment, parca se dezlegase o vraja. Usa se inchise brusc si in jurul nostru au aparut 20 de grinderi.
-Grinderi?? Urasc grinderii!! Pe pozititii toata lumea!

//Pentru a vedea ce sunt grinderi cautati la unitatile demonilor

-Cred ca iti bati joc de mine, spun vazand aratarile alea din jurul nostru.
Grozav, de-abia reusisem sa scapam de un adversar destul de puternic si tocmai cand credeam ca totul se terminase , mai aparusera niste probleme in plus. Pai, partea buna, daca exista una , macar chestiile astea erau pe aleea mea, in fond vanez demoni ca sa-mi castig existenta. Si apor mai era partea proasta, nu prea mai aveam munitie, nu cred ca reuseam sa fac damage cu cele 5 sageti ale mele, bine macar ca tot cautand dupa prafuri am dat si de cutitele mele, deci... Mi-am pus arbaletele jos si mi-am luat cele doua cutite, dintr-un otel foarte bun si cu  un desen cu scorpioni pe maner si lama.

Spoiler:

-Pai, sper ca sunteti gata de lupta.

M-am întors cu fața către grinderii care ne înconjoară și am spus pe un ton nervos.
- La naiba, nici măcar nu apucasem să mă bucur de moment. Ce naiba caută demons aici împreună cu undeads?
Nu-mi plăcea cum au escaladat lucrurile din moment ce Black Death era mort, ce căutau demonii aceștia aici? Cine i-a chemat? Cine l-a angajat pe Black Death? Cine era această persoană misterioasă care a reușit să plănuiască răpirea lui Michael Angelo și să-i comande pe undeads? Cum te lupți cu demonii?... acestea erau câteva întrebări care îmi pocneau în minte. Am făcut câțiva pași în spate apoi am spus:
- Eu nu știu să mă lupt cu astfel de creaturi.
Demonii erau o rasă necunoscută. Cred că acum era prima dată în viața mea când mă întâlneam cu ei și eram conștientă de asta, probabil că i-am mai întâlnit dar nu i-am recunoscut. M-am uitat în tolbă și am văzut că mai am 2 săgeți, se pare că nu-mi voi folosi arcul în lupta aceasta.
Am strâns din pumni și ațintit atenția pe mișcările grinderilor.

Am mai luptat cu grinderi, chiar cu mai mult de 20 deodata. Pentru mine nu erau o problema din moment ce nu puteau sa faca altceva decat sa foloseasca atacuri fizice gen muscaturi si zgarieturi. Am luat sabiile in mana, am folosit un Shout pentru a da stun la grinderi. Deoarece incaperea nu era asa mare, am reusit sa ii tin pe toti un stun.
-Acum fetelor, omoratii cum puteti!!
Atunci am inceput sa intru cu bladestorm in ei.
-Aveti grija sa nu loviti pe acest screamer.

- E chiar foarte usor Eryngwen, stii te uiti la ei iti alegi tinta si arunci in ei cu o vraja ceva. Si nu esti pregatita pentru demoni? Ce ciudat? Ma asteptam sa fi, din moment ce mie imi spui ca de ce nu sunt pregatita pentru undeads.
Hey poate ca eram un pic necioplita, dar asta eram eu. Aici eram intr-un razboi asa ca daca se astepta sa fiu dulce si intelegatoare putea sa se duca altundeva.Am ofata vazand-o asa mica si poate neajutorata. Am inceput sa caut prin armura, pana cand am reusit sa gasesc o cutiuta micuta. Era plina cu gandaci wiernos, destul de greu de procurat, dar faceau un zgomot aproape insuportabil pentru grinderi. M-am dus spre ea si i-am pus cutia in mana.
-Tine, e plina cu wiernos. Daca simti ca un grider, e prea aproape de tine doar scutu-ro si va pleca.Si spunand asta am inceput sa ma indrept spre grinderi, lovindu-i cu cutitele si provocandu-le rani adanci.

Se pare ca lupta cu grinderii a fost mai usoara decat ne asteptasem. Nici nu incepuse bine si parca deja erau cam batuti toti grinderii. Cand au mai ramas 4 grinderi in viata, au venit 5 oameni, toti aveau coroana cu cap de sarpe. Erau 4 luptatori si un Warlock. Insa acel warlock ... avea o aura atat de puternica. Parca simteam ca nu avem nici o sansa sa il invingem. Unul dintre ei, cand a ajuns, a infipt sabia in ultimii grinderi in viata.
-Noi suntem politia locala. A-ti incercat sa ajutati pe Michael Angelo sa evadeze. Din acest moment sunteti sub arest. Aveti dreptul sa nu ziceti. Singura sansa sa scapati este sa il predati pe Michael Angelo.
Eu stiam ca acestia nu sunt oameni ai legii. Erau clar din Brotherhood of the Snake. Dar puteam sa zic nimic. Poate fetele incepeau sa puna prea multe intrebari. Poate ar trebui sa le fac jocul. Era clar ca nu avem nici o sansa sa ii invingem.


//Inca nu suntem pregatiti sa ii batem

Acei oameni cu siguranta nu erau politia locala. Dar tipul mi se parea ciudat de familiar, simt ca il mai vazusem undeva. Tarlos!!! O nu, daca era intradevar acel vrajitor , atunci cu siguranta eram terminati daca am fi incercat sa luptam impotriva lui. Insa stiam tipii de teapa lui, mereu vroiau ceva si erau pregatiti sa cada la intelegere si stiam exact ce vroia unul ca el. Era singura noastra sansa ca sa scapam de aici in viata.
- Tarlos, nu te-am mai vazut de mult, spun apropiindu-ma de el.
-Hmm Lyra, spune indreptand arma spre mine. Stiu pe cineva care ar plati scump pentru capul tau.
-Cap, sau tot pachetul? Sper ca Briar nu este inca suparat pentru... ei stii tu, zic dand din umeri.
-Ha ha ha ha, chiar ai simtul umorului. Insa trebuie sa recunosc, chiar ai facut un numar asupra lui. In fond cei slabi... ei sti tu, zice cu voce calda si in acelasi timp mai rece decat ghiata insasi.
-Vad ca suntem de acord. Spune-mi e chiar asa de important, acest Michael Angelo?
-Hmmm, si de ce te-ar interesa?
-Sa raman in viata evident, inca imi placea sa traiesc, ultima data cand am verificat.
-Ha ha ha, chiar esti o persoana amuzanta. Dar ... asta nu te va salva acum, tot va trebui sa veniti. Si in curand cei 4 luptatori au inceput sa ne inconjoare. Sa mergem, zice rece.
Stiam ca asta va fi ultima sansa si speram sa mearga. Ma rugam ca nimeni sa nu fi reusit inca, si eram destul de sigura ca nu o facuse.
- Devrinor, spun.
-Opriti-va, spune pe un ton autoritar.
-Dar, Tarlos, spune unul dintre razboinici.
Un glob luminos zboara spre el aruncandu-l la pamant. Nu murise, stiam asta, dar era destul de ranit.
-Nimeni, nu ma contrazice.Ridicati-l, le spune celorlalti. Acum ce ziceai?
-Devrinor, pot sa-ti aduc ce e acolo.
-Si ce te face sa crezi ca tu ai putea intra?
-Din cauza asta, spun aruncand o cutie spre el.
-Hmmm, interesant. Deci Briar chiar stia ce face. Bine poti pleca , dar prietenii tai vor ramane.
-Nu, am nevoie si de ei.
-De acord, puteti pleca. O si poi sa iei si acea creatura de acolo , spune aratand spre Michael Angelo. A da si ai o luna. Nu-ti face griji iti voi transmite eu locatia. Dar... cum voi fi sigur ca nu ma vei insela?
-Din cauza asta, spun aruncand un saculet mic de catifea spre el.
-Aaa, spune scotand la lumina un mic lantisor de argint cu un pandantiv oval. In mijlocul pandantivului trona un mic safir, ca un rege pe tronul lui.
-E de-ajuns?
-Desigur spune punand lantisorul inapoi. Sa mergem, spune celorlalti iesind din camera. Oh si Lyra, oferta aceea inca e valabila sa stii.

-Pai hai sa ii lasam sa avanseze si putem sa iesim.
Dupa ce au iesit acei oameni, am luat-o si noi spre iesirea din donjon. Cand sa dam sa iesim din donjon am scos sabiile, un am indreptat-o spre Michael Angelo si una spre Lyra. Am zis catre Michael:
-Asculta neghiobule, nu stiu de ce are nevoie Worsnop de tine dar avand in vedere ca Brotherhood of the Snake sunt pe urmele tale si au dorit sa te predam e clar ca nu o sa se opreasca. Si de ce acei membri din fratie nu ai zis nimic cand au vazut pe Black Death mort? Cine esti tu cu adevarat.
Atunci imi indreptasem privirea catre Lyra si am zis:
-Iar tu cine esti? De unde ii cunosti pe acesti oameni? Cum ai scapat asa usor de ei? Au venit dupa Michael si i-ai facut sa se intoarca punandu-te sa gasesti doar un singur lucru? Eu nu am incredere in tine!!!
-Stai, zise Michael. E clar ca misiunea in care a fost trimisa Lyra ... este de fapt moartea. Tarlos v-a trimis la moarte, a-ti fost trimisi sa muriti. Pe mine o sa ma gaseasca usor oricand si oriunde.
Atunci ma uitasem cu dezgust in jur si am zis:
-Au fost prea multi, daca erau doar 3 nu mai erau ei vi acum.

Un hohot ironic de ras mi-a scapat. El sa-i omoare pe ei ? Macar realiza cu cine avea de-a face, eu tindeam sa cred ca nu.
-Hmm, se pare ca nici sa multumesti ca ti-am salvat viata nu stii. Dar daca crezi ca tu te descurcai mai bine acolo, te rog spune-mi cum ai fi facut!!! zic pe o voce ironica. Sunt chiar curioasa de ce plan magnific ai fi avut.
Daca el era atat de natang incat sa vrea moara, eu una nu aveam sa-l mai opresc si a doua oara. Eu una stiu, ca eram bucuroasa sa fiu iinca in viata si mai ales libera, cel putin pentru moment. Dar problema asta trebuia lasata pentru mai tarziu, acum aveam alta pe cap si se numea Iron.
-De unde ii stiu nu e treaba ta, zic rece. Si daca vroiam sa mori, zic apropiindu-ma mai mult de sabia lui, nu crezi ca te-as fi lasat acolo la mila lor?Asa ca daca vrei sa ma omori, da-i drumul, eu una nu te opresc.

Am așteptat puțin ca să înainteze Tarlos și gașca lui iar apoi ne-am către ieșire. Se pare că Michael se simte mai bine, a plecat de lângă mine fără să spună nimic, gestul lui Michael m-a făcut să cred că era nepoliticos și probabil că toți screamerii erau nepoliticoși și cei din tabără erau nepoliticoși. Când am ieșit din donjon în timp ce îmi mângâiam părul mi-am ridicat privirea spre cer, care era roșu ca flăcările războiului, a trecut ceva timp de când am intrat în donjon, soarele aproape că a apus abia așteptam să mă întâlnesc cu Worsnop și să-mi iau recompensa iar apoi să încep să studiez cartea care am luat-o de la Black Death.
Totul părea că merge bine, apoi Lyra și Iron au început să se certe, uitându-mă la ei cum se ceartă am observată că grifoni noștri nu mai sunt.
- Cred că grifoni noștri au plecat, că eu nu-i văd.
Nu cred că m-a auzit nimeni, așa că m-am așezat pe pământ, am scos cartea și am început să citesc puțin din ea, limba în care era scrisă era antică dar din fericire pentru mine eu o înțelegeam datorită ghildei Eternal Library, cum continuam să citesc mai departe înțelegeam tot mai bine magia de nature și începeam să descopăr chestii noi.

Iron a observat ca grifonii nu mai sunt.
Iron: poti sa multumesti prietenilor tai din Brotherhood of the Snake pentru ca nu mai avem grifoni; a zis Iron sarcastic catre Lyra.
Mike: Deci voi lucrati pentru Worsnop?? Dati-mi voie sa rad.
Atunci Mike a inceput sa rada in hohote.
Mike se uita catre Lyra si zise:
Mike: Lyra, nici macar nu am fost amenintati cu moartea, probabil eram inchisi din nou in donjon. Daca Worsnop a trimis dupa mine ... as prefera sa raman in donjon. Din fericire cunosc aici un sat in apropiere. E cam la 10 minute de mers pe jos.
In timp ce mergeam spre sat Iron se uita la Eryn si zice:
Iron: ce carte ai acolo Eryn?
Mike ii soptise ceva lui Iron: nici eu nu am incredere in aceasta tipa cu gluga.
Cand am ajuns in sat, se parea ca toti il cunosteau pe Mike aici. Primarul ne daduse chiar si o camera la hanul din centru pentru 3 nopti.
Satul era de Screamers.
Primarul: buna aventurierilor, o sa va rasplatesc pentru ca a-ti ajutat la eliberarea lui Mike, Mike a facut multe pentru acest sat si pentru omenire in general. Dar am si eu o mica problema. La capatul satului sunt 10 case in care locuiesc oameni(adica humans). Printre cei oameni exista o vrajitoare care ii face pe screamers sa se urasca intre ei. Va rog sa o gasiti si sa imi aduceti capul ei, va rasplatesc pe fiecare cu 60 de bani de aur.
Iron: hmmm, 60 de bani de aur ....

Cand am auzit cuvintele screamerului, un zâmbet nervos mi-a apărut pe buze. Probabil am fi fost închisi înapoi in donjon? El măcar avea habar cine era acel warlock? Știa măcar ce putea sa facă? Speram ca ii priau orele de libertate de acum, speram ca ii lipsea chiar ai donjonul, deoarece avea sa le ducă dorul odată ce Tarlos se plictisea de micul lui joc cu acest screamer patetic. Îmi aduc si acum aminte acea zi, in care l-am întâlnit pentru prima data, deși nu lucra pentru așa-zișii brotherhood of the snake.  
           
 Era un tânăr sclipitor , un bun magician si un om ce te făcea sa te simți util, iubit, sa simți ca ai un scop, dar in același timp te putea distruge cu o singura "sfichiure a mâinii". Ce nu înțelegeau aceștia doi , era ca el nu apela la tortura fizica, deși o folosea uneori, cat la cea psihică. Avea sa te urmărească si sa se joace cu tine ca o pisicuta cu prada ei , înainte de a o mânca. Te putea aduce , sa vrei sa te omori, dar si atunci sa-ti răpească acest " privilegiu". Nu, era o persoana mult mai periculoasa decat își puteau ei imagina vreodată. Un om care te putea manipula fara ca tu măcar sa-ti dai seama de acest lucru. Cum de stiu? Pai a trebuit sa învăț asta pe calea grea, si daca mentorul meu nu ar fi fost lângă mine nu cred ca as fi reușit sa scap din ghearele lui.

Eram un tânăr învățăcel atunci cand l-am întâlnit, încă nu știam atât de multe despre lume, deși mie îmi plăcea sa cred acest lucru. Mentorul meu fusese angajat de un lord sa se ocupe de un demon ce-i teroriza provincia. Dar înainte de asta, trebuia sa participe la un mic turnir. Se pare ca nu eram singuri pe care ii angajase. El a refuzat , dar eu eram nerăbdătoare sa arat ce învățăsem , si sa-i demonstrez ca pot veni cu el intr-o misiune periculoasa. Insa nu știam ca adversarul meu avea sa fie un Demon Hunter talentat. Toată acest turnir era de fapt o fatada, plănuita de Tarlos. Se pare ca își cauta următorul favorit , iar lordul era numai bun sa servească acestui plan. Pe scurt, am reușit  sa-mi înving adversarul. Deși ma așteptăm ca mentorul meu sa fie mulțumit de mine, expresia lui a fost una de groaza amestecata cu uimire dar mai ales dezgust.  Nu de performanța pe care o arătasem ci de expresia lacoma ivita pe fetele celor prezenți, insa niciuna nu-l îngrijora mai mult decat cea a lui Tarlos. Nu pot uita nici acum acele vorbe dulci, si expresia aceea ce iti da fiori ce se ivise  pe fata lui , dupa ce mentorul  meu m-a salvat de el.
 Am oftat, măcar Ery se simtea mai bine. M-am apropiat de ea si i-am soptit.
-Îmi pare rau de prietenul tau. Insa cred ca el ar fi vrut sa fii fericita. Si ce citești cu atâta ardoare?

Lyra se aproprie de mine și mă întrerupe din citit întrebându-mă ce citesc. Acum câteva momente nici eu nu știam ce citesc, priveam cu evlavie fiecare caracter și fiecare paragraf din cartea pe care o țineam în mână. Modul în care era scris m-a făcut să-mi dau seama că era o carte antică care conținea secretele druizilor elf, am pipăit cu grijă paginile cărții, aproape că salivam. Am închis cartea și mă uitam în ochii Lyrei.
- Da, cred că el ar fi vrut să fiu fericită.
Am coborât privirea în jos și am spus:
- Citeam o carte antică se pare, scrisă de strămoșii mei.
Apoi n-am mai spus nimic, între noi a apărut o liniște ciudată.
Am văzut că Iron și Michael mergeau într-o direcție, nu am fost atentă la ce au vorbit între ei. Am pus cartea în pungă și m-am ridicat de jos, apoi am început să-i urmez în tăcere până când Iron a întrebat despre cartea mea. I-am spus că am găsit-o după ce l-am învins pe Black Death și că era o carte antică, scrisă de strămoșii elfilor. Apoi am continuat să mergem în tăcere până când am ajuns într-un sat de screameri.
Afară era frig și era noapte, luna plină se vedea pe cer.
Am vrut să-l întreb ceva pe Mike, dar tip care zicea că este primarul satului. Tipul a propus o vânătoare de vrăjitoare și o răsplată de 60 de galbeni, nu suna rău din moment ce buzunarele mele erau aproape goale. În timp ce ceilalți erau atenți la primar eu am pus mâna pe umăr la Mike și am spus:
- De ce a trimis Lordul Worsnop după tine?

Mike: Draga Eryn, de unde sa stiu eu de ce a trimis Worsnop dupa mine? Doar nu l-am intalnit sa imi spuna ce planuri are.
Iron: A zis ca tu esti solutia pentru a invinge o armata de 1000 de orci.
Mike: 1000 de orci zici? Ahahahahahaha. Stai. Ai vorbit serios? Atunci lasa-ma sa rad si mai tare. Ahahahahaha.
Iron: Hai gata calmarea. Avem de gasit o vrajitoare.
Primarul: O sa va ofera 2 camere la han, una pentru baieti si una pentru fete. Si dupa cum am zis, 60 de bani de aur la fiecare.
Iron: Mi-ar prinde bine 60 de bani de aur.
Mike: Erm.
Mike il trase pe Iron putin mai la o parte.
Mike: Iron, am nevoie de tine sa ma ajuti sa imi recuperez echipamentul. Te voi plati cu 70 de galbeni.
Iron nu stia de ce Mike nu voia sa mearga dupa vrajitoare. Oare din cauza ca toti Screamerii urasc vrajitoarele? Doar Mike era bine vazut in acest sat.
Mike: Domnule primar, o sa lasam doar pe Lyra si pe Eryn sa vaneze vrajitoarele si o sa platiti cu 100 de galbeni pe fiecare. Ele sunt foarte experimentate in ucis vrajitoare.
Iron: Mike ce fa....
Mike: Taci Iron, pe langa cei 70 de galbeni promisi de mine o sa mai iti iasa si ceva frumos. Si doar daca o sa ma ajuti o sa putem sa ajungem inapoi la Worsnop sa ma livrezi si sa iti primesti recompensa.
Iron: Hrrrrr, urasc chestiile complicate!