Marvel x Witch

Data: 21.05.2007
Lumea: -
Planeta: Pământ
Țara: SUA
Localitatea: Heatherfield
*Regulă:
- nu există
Membrii Autorizați: Amy și următorul (dacă e personaj W.I.T.C.H sau MARVEL)

Era o zi ca oricare alta la Academie. M-am trezit și mi-am făcut rutina de dimineață, apoi m-am antrenat până la ora 13:00.
De aici încolo m-am oferit voluntar să particip la un experiment, un fel de teleportator universal. M-am urcat în teleporator și se pare că experimentul a avut succes.
Am căzut într-un oraș parcă, în fața mea ora un restaurant. Emblema lui era formată dintr-un dragon argintiu iar după un text: "Dragonul de Argint.. Sper că s-au gândit cum să mă ducă înapoi, nu doar să mă teleporteze" îmi ziceam eu în gând.

Eu tocmai ieseam din restaurantul "Dragonul de Argint" la fel de zambareata si energica ca de obicei. Era asa un soare frumos afara si o vreme linistita caci credeam ca vor urma zile fara batalii sau aceste feluri de activitati, Trag adanc aer in piept pentru a lasa aerul curat ce ma inconjura sa imi intre mai adanc de plamani."Ce vremee frumooasaaa" Imi spun eu in gand.

O fată tocmai ieșise din restaurant. Părea fericită
"Ce fericita pare... cred că sunt într-o altă lume."
Am încercat să-i atrag atenția.
- Scuză-mă, nu știi cumva unde mă aflu?

Imi indrept privirea catre persoana ce imi adresase intrebarea, cu un zambet cald pe fata.
-In Heatherfield. Spun eu zambind in acelasi fel.

"Heatherfield? Pare a fi un nume de oraș englez, dar nu am mai auzit acest nume înainte"
- Înțeleg, și în ce țară mă aflu? Am întrebat-o pe fata zâmbăreață.'
"Hmm, ce ciudat. Să întrebi un strain în ce țară te afli în timp ce vorbești cu el."

Continui sa o privesc prieteneste pe fata ca si cum am fi deja prietene caci pana la urma nu aveam de ce sa o tratez ca o pe un dusman, sau alceva.
-SUA. Raspund eu la fel de zambitoare, caci acesta era felul meu.

- Am înțeles, mulțumesc de ajutor. Îi răspund eu fetei.
Brusc am început să simt un miros groaznic. M-am dus să verific.
Venea din spatele restaurantului, de la lada de gunoi. Înauntrul lăzii se auzeau zgomote ciudate, parcă era un șobolan. Am deschis lada iar în ladă era un omuleț mic și verde cu un papuc în gură.

O urmaresc si eu pe fata, astfel vazand omuletul mic si verde, cu acel mic sau mare papuc in gura. Ma uitam oarecum mirata, dar in acelasi timp si oarecum interesata.

Ma uit curioasă la omulețul mic și verde apoi zic:
- Ce ești tu?
La auzul cuvntelor mele, omulețul se bagă cu totul în gunoaie. Apoi se aude
- Blanc nu e aici, aici soareci. Scormon, scormon.

Incep a chicotii incet vazand acel omulet mic. "E asa de draguuuttt" Imi spun eu in gand. Cine ar fi crezut ca voi intalni asa ceva, in ciuda faptului ca am vazut multe de cand ma stiu.

Văzând că omulețul s-a ascuns și numai vrea să iasă, închid capacul ladei.
Mutândumi atenția spre fata zâmbăreață zic:
- Ce ciudat. Mai există astfel de chestii în lumea voastră?

-Probabil nu numai omuleti mici si verzi. Spun eu zambind catre ea, dar oricum era adevarat, erau multe "minunatii" pe aici.

În timp ce așteptam un răspuns de la echipa care trebuia să mă scoată din lumea aceasta, am decis să stau și să vorbesc cu fata zâmbăreață.
- Bine... spun eu,
- Șii... ce fel de pericole sunt în lumea aceasta?

Stau putin si ma gadesc.
-Ummm, pai...
"Cum as putea explica? Daca m-as exprima copilareste probabil ar crede ca sunt nebuna sau asa ceva.."
-Pai... hehe...umm... sunt multe.. ca de exemplu umm niste.. umm sa zicem...un fel de vrajitori ce vor sa...sa ummm... sa distruga..lumea..
Spun eu putin aiurita, razand cam prosteste, caci nu credeam ca ar putea sa ma creada, suna nebuneste pana la urma...

Ce lume ciudata, sper sa plec cat mai repede de aici. mă gândeam eu.
Mă uit la ea și spun.
- Mie mi se pare o lume destul de pașnică. Ciudată dar pașnică

-Este.. oarecum..in majoritatea timpului.Spun eu zambind dar razand prosteste.
"Cel putin ziua ca noaptea nici eu nu stiu ce se poate intampla.."
Imi spun eu in gand parca mai aiurita decat paream.

- Înțeleg, răspund eu. Ce mult zâmbește fata aceasta.
- Cred că ai observat că eu nu sunt de pe aici. Îi spun eu fetei zâmbărețe.

-Da, e foarte vizibil. Spun eu chicotind incet. Apropo! Cum te cheama? Adaug eu zambind in continuare.

Ce ciudat, se poartă normal cu mine. Chiar dacă știe că nu sunt din lumea ei. Hmmm... Presupun că nu sunt singura care a ajuns din greșeală aici.
- Mă cheamă Laura, pe tine?

- Hay Lin, dar imi poti spune simplu Lin. Spun eu zambind catre ea.

- Bine Lin. Îi răspund eu fetei zâmbărețe.
- Mie poți să-mi spui X