A fairy in Vongola Family

-Un acces special pentru aliati ar fi o idee buna, dar daca il va descoperi dusmanii si vor intra peste voi taman pe acolo? Spun eu.

-Daca se intampla asta, ii vom infrunta. Spune Primo schitand un zambet. Totusi, sunt putini care ar indrazni sa ne atace tocmai in baza si nimeni care sa stie desprea existenta ei. Si chiar daca ar stii nu ar putea face nimic.. Pana si ei ar sti ca, sa atace pe cienva fix in baza nu-i o idee buna, mai ales cand vine vorba de familia Vongola, asta nici nu intra in discutie, nu-i nici o indoiala.

-Bine atunci. Dar cred totusi ca va pot ajuta si eu cu intrarea pentru aliati. Sa o fac invizibila celorlalti. Chiar v-as puea ajuta sa o coinstruiti si sa o fac si invizibila. Si asta chiar foarte rapid.Spun eu.

-Ei bine, cu siguranta ar putea fi de ajutor, totusi ar fi oricum inutila deoarece odata si odata, cineva ne va ataca baza si oricum nu ar mai avea nici un rost. Si zambeste. Nu sti niciodata ce se poate intampla. Exista multe moduri sa patrunzi in aceasta ascunzatoare, nu numai pe „usile” ascunse.

-Totusi am eu o idee. Ideea unui scut ce va inconjura baza ca o cupola. Cine vrea sa intre daca e dusman sau persoana terta se va lovi de un perete invizibil. Dar pentru cei din organizatie, ei bine secretul va consta in inelele noastre. Ele ne vor permite sa intram.

-Interesanta idee. Totusi, cum ai de gand sa folosesti inelele? Doar eu si alti 6 avem inelele Vongola.

-Deci nu aveti toti inele. Atunci ar fi o problema. Trebuie sa ma gandesc la o alta strategie.

-Asta ar fi de ajutor. Spune el schitand un zambet.

Promit sa ma mai ganesc la asta. Spun eu.

-Mulțumesc.  Spune el.
Începe să răsfoiască câteva hârtii. Nu peste mult timp, în cameră apare Alaude
-Primo, avem o problemă.
-Ce s-a întamplat Alaude ?  
-Avem un caz de răpire în serie. Mai multe mame sunt disperate din cauză că propii lor copii nu se mai întorc de la școală, ori sunt răpiti din camerele sale.
Giotto tresare.
-Mă întreb de ce e atat de disperat încât intră și în camerele lor..
Spune el gânditor.

-As putea incerca eu sa ma duc sa rezolv acest caz. Intervin eu repede.

Primo stă câteva clipe pe gânduri. 
-Bine. Contăm pe tine. Dacă, cumva lucrurile devin rele, sau nu te poți descurca de una singură, trimite-mi un mesaj și voi venii să te ajut.

-Bine. Asa voi face. Spun eu, dupa care plec. intai de toate vroiam sa imi ac un plan de actiune si gasisem ca spionajul era de unde trebuia sa pornesc dar pe cine sa spionez? Trebuia sa imi fac o harta. Incerca sa adun informatii sa imi pot da seama cine va fi urmatoarea victima.

Între timp, Primo părea neliniștit. La fal ca Tory și el analiza situația, căci nu putea sta liniștit când ea putea fi de asemenea răpită, cu toate aceastea, G. insista să nu-și facă griji fiindcă totul va fi bine.

Reusesc sa pun cap la cap informatiile si sa realizez o harta cu locurile de rapire. Incepea sa capete sens. locurile descriau ceva. mai lipsea un singur punct si harta de puncte ar fi descris un shuriken. Hm, banuiesc ca aici e urmatorul punct. Gandesc eu si merg acolo.

Giotto isi continua treaba, uitandu-se pe niste hartii in biroul sau, in timp ce fiecare avea cate ceva de facut, inclusiv Geannini care instala un sistem de securitate. Primo se gandise ca, nu avea nevoie de ceva special.

Mersesem in acel punct si asteptam. Stateam sa pandesc ceea ce se va intampla.

Pe cat cerceta el asa, gandul ii fugi la Tory. Se intreba daca se descurca si de asemenea, daca ea ar fi fost o posibila tinta pentru acei tipi ce au rapit copiii.

Ma ascunsesem in frunzisul unui copac pentru a nu fi observata prea usor si pandeam de acolo.

Intre timp, intra Deamon in biroul lui Primo:
-Pari ingrijorat, Primo. 
-Da..Acei tip care rapesc copii ma pun pe ganduri... Stii cand am fost pacaliti de catre Mukuro in trecut sa investigam un caz asemanator si am picat direct in capcana lui?
-Trebuie sa recunosc, ca eu unul m-am distrat atunci. -Si rade scurt in timp ce-si aducea aminte de acele momente.
-Ma bucur ca macar unul din noi s-a bucurat de asta... Spune el zambind oarecum fortat. Oricum, e posibil ca ceva de genul acesta sa se intample si de data asta. Daca inamicul defapt urmareste sa ne afle ascunzatoarea?
La auzul acestei ipoteze, rasul acelui baiat era al unuiei persoane foarte amuzate, care parca auzise o gluma foarte buna.
-Nu au decat sa incerce sa ne atace, soarta lor nu o va avea nimeni.. Si schiteaza un zambet diavolesc. Merg sa cercetez putin. 
Si iese.

Intre timp in padure o familie iesise cu copilul o fetita la iarba verde. Eu ma decid sa urmaresc fetita fiindca in caz de rapire sa actionez.

Intre timp, Primo, statea pe ganduri. Cine oare ar face asta? Si de ce?

Imi pliasem aripile sub forma de fusta si ma ascundeam dupa copaci tot urmarind-o pe fetita. Incercam sa nu ii sperii pe parintii fetitei. Sa nu cada vina asupra mea.

Deamon, ascuns in spatele ei o urmarea. Se folosea de abilitatile lui cu insusirea cetii pentru a se acoperii de o ceata iluzorie ce impiedica pe oricine sa-l vada, chiar si pe mica zana. 
-Hmmm spune el cu o nota de satisfactie in glas.

Continuam sa urmaresc fetita fara sa am habar ca eram urmarita la randul meu. observand ceatamisterioasa care persista mult prea mult pentru o ceata normala si fiind pe  arie cam mica imi dau seama ca ceva nu e in regula. Ma gandeam saatac ceata sa o imprastii ceea ce si incercasem sa fac.