A fairy in Vongola Family

Giotto se afla intr-un cartier periferic rau famat din Oasaka. Acesta se afla aproape de o padure de care multi se tem si din aceasta frica, s-au nascut multe spuse despre acel loc. Cum nimeni nu mai stia ce sa creada, au apelat la familia Vongola, de aceea Giotto impreuna cu G. se aflau in apropierea ei pentru a verifica ce ii deranjeaza atat de mult pe localnici.

Eram acasa la mine in casuta din copac din mijlocul padurii. Casuta respectiva era mai mult sub forma de stup de albine urias. Si avea o singura camera uriasa care era living si bucataria era intr-un colt nedespartita prin perete, iar iesind afara pe terasa, care era doar o podea circulara cam ecuatorul stupului, acela era balconul sio alta intrare in stup intra in baie. Si a 2-a anexa se afla chiar in scorbura uriasa a batranului copac, intrand prin scorbura si ajungand sub pamant, era un laborator. Fireste ca toate zgomotele inspaimantatoare care speria lumea ar fi putut proveni de acolo.

Giotto si G. ajung in fata padurii. Intra in ea fara a mai sta pe ganduri, incepnd sa mearga pe o carare ce ducea spre o destiantie necunoscuta... cel putin lor..
-Pare o padure cat se poate de normala. Zicei Giotto in timp ce G. se gandea.

In acel moment eu eram in livingul casei mele stanf pe canapea si urmarind o emisiune tv pe internet la laptop. Aveam net de la o retea de telefonie mobila. Casa mea era destul de dotata. Bucataria era o plita de voiaj, un cuptor cu microunde pe baterii si un mini frigider de voiaj care mergea cu o baterie de masina. Nu aveam insa tv sau radio fiindca pentru astea aveam laptopul si internetul. Insa aveam un sistem de sonorizare de ultima generatie conectat la laptop. 
Deasemenea casa mea era dotata si cu un sistem de supraveghere ultraperformant ce supraveghea padurea, anuntandu-ma de intrusi. 
Pe monitor primesc imaginile de la una din camerele de supraveghere ascunse bine, cum ca 2 baieti intrasera in padure. 
Desigur alt lucru care putea speria oamenii in afara de aboratorul meu era, sistemul de protectie. Nu trebuia sa ii las sa imi descopere ascunzatoarea. Asa ca din tastatura laptopului comand sistemul de securitate care trimise un cerber robot.

In timp ce, Giotto si G. se plimbau prin padure fara nici o destiantie, ci doar cu speranta ca vor da peste ceva ce i-ar putea ajuta, acel cerber robot apare in fata lor.
-Ala e... un cerber? Intreaba retoric Giotto. Dupa ce sta cateva secunde pe ganduri, cu ajutorul Hiper intuitiei isi putuse da seama ca nu era decat un robot.
-Nu, e doar un robot. Spune el.
-Atunci lasa in seama mea, Primo. 
Asa ar fi vrut, dar cutia Vongola a lui Primo, ce o tinea atarnata de cureaua de la pantaloni incepuse sa se agite.
-Se pare ca vrea Natsu sa se ocupe de asta.
Ia cutia. Din inel incep sa arda flacari, pe care le "indeasa" inauntrul cutiti, aceasta deschizandu-se si aparand un leu mic, cu "coroana" din flacari ale cerului.


Scoate un urlet poate de doua ori cat era el de mic si acel cerber se transforma in piatra.

azand asta, trec la planul doi de actiune. Sistemul de securotate incepand sa emita pe o frecventa de ultrasunete, ce puteau fi auzite doar de albine si viespi, un zgomot ce irita toate albinele si viespile din padure indemnandu-le sa atace prima persoana ce le iese in cale. Roiuri de albine si viespi, venind din toae partile, ii inconjurara pe cei doi baieti.

-Ce chin. Spune G. oftand.
-Totusi, trebuie sa recunosc ce e destul de reusit acest sistem de securitate. Spune Primo zambind. Multumesc, Natsu. Si se intoarce in cutie. 
Pentru a se apara pe amandoi de acele roiuri de albine, Primo isi foloseste mantia. Bineinteles, nu era una normala. Aceasta elibera flacari ale cerului, respingand orice, mai pe scurt, orii ce atingea se transforma in piatra si se sfarma pe loc.

Observand asta, trec la capcana iluziilor. Reflectoare bine ascunse asub pamant, deghizate in pietre care aprindeau hlograme. padurea parca incepuse sa ia foc, iar focul ii incnjurara pe cei doi baieti. Si alte holograme creau iluzia unor fantome.

Primo ofteaza. 
-Asemenea trucuri nu vor putea infrange niciodata Hiper Intuitia mea. Am vazut iluzii mult mai oribile ca acestea, plus ca, nici nu se pot nimii iluzii niste simple holograme. Sa mergem mai departe, G.
Asa ce-i doi trec prin holograme, mergand mai departe.

Trecand de toate capcanele mele, putura gasi un mijlocul padurii, ascuns bine, ceva ce aparent semana cu un stup de albine urias.

-Acela e un stup? Intreaba G. uitandu-se mirat la ceea ce vedea.
-Presupun ca aici se ascunde faptasul... Zice Primo analizand acel stup din cap pana-n picioarele pe care nu le avea...nici capul.
-Ma intreb de ce tocmai stup...Continua G. cu o fata patida, ceva gen "Alceva mai bun nu putea gasii? "

O alta dotare a sistemului de securitate, era un bazait strident perceptibil oamenilor, care imita la perfectie zarva facuta de o intreaga armata de viespi salbatice. In acelasi timp. eu imi vedeam linistita de emisiunea mea de la televizor dar mai aruncam si cate o privire asupra intrusilor. Si ca sa nu ii las sa se apropie mai mult, imi folosesc un spray iritant creat in laborator, cu care erau dotate cateva stropitori camuflate bine. 
Un astfel de spray avea menirea sa iti creeze senzatia ca ai fost intepat de mai multe viespi.

-Sunt cumva viespi oe aici? Intreaba G. Uitandu-se prin imprejur si scotand cate un sunet gen "Auch" ca si cum ar fi fost intepat de viespi adevarate.
-Haide sa aflam.
Mana stanga o intinde in spate, cea dreapta in fata. In mana stang ies flacari portocalii mai slabe, iar din mana dreapta, un alt timp de flacari, mai puternice pe care le lanseaza in fata distrugand o buna particica din acel stup, caci ii redusese puterea pentru a nu cauza prea multe daune.

Trezindu-ma cu casa partial distrusa ma ridic si ma intorc intorc spre partea unde acum un intreg perete fusese distrus, privindu-i pe cei doi. Ma indrept spre ei, si aripile care pana acum erau o fusta, se inaltasera la locul lor in pozitia de repaus pe care eu o numeam pozitia fluturei in repaus. Adica aripile erau lipite una de cealalta, formand un triunghi. 
Apoi ma apropii mai mult de cei doi si imi deschid aripile, la maxim, intinzandu-le de-o parte si de alta a mea.

-Incearca cumva sa ne sperie, Primo..? Intreaba G. aproapre in soapta.
-Cu siguranta... Raspunde el, privind-o pe zana fara nici o expresie semnificativa pe fata.

Imi scot apoi bagheta dintr-un buzunar indreptand-o spre G, pe care il vazusem ca il afectase spray-ul iritant. In curand, acesta adormi de parca ar fi fost intepat de o musca tete. Apoi indrept bagheta spre celalat baiat. 
-Ti-as sugera sa pleci si sa uiti tot ce ai vazut daca nu vrei sa ai probleme. Spun eu, amenintator.

-G.! Striga Primo catre el, incercand sa-l trezeasca dar nimic. 
Din fericire doar doarme Isi spune el rasufland orecum usurat.
-Imi pare rau, dar nu am nici un gand sa plec din acest loc. Spune el intorcandu-se spre zana.

-Prietenul tau o sa se trezeasca intr-o ora maxim. Dar n sunteti bine primiti aici mai ales dupa ce ca mi-ati dstrus casa. Veti pleca de plecat voit sau fortat, si de uitat daca nu vreti voi sa pastrati secretul, o sa am eu grija sa uitati de mine. Insa totusi sa nu plecati cu mana goala de la mine, spun eu dandu-le o sticla care aparent era o sticla de vin. Adevarul era ca era un vin modificat ce avea proprietatea de a il face pe oricine il bea, sa uite intreaga zi in care a baut din el.

-Imi pare rau, dar nu beau alcool. Spune Primo. Pe de alta parte, nu am degand sa plec de aici. Am fost chemat de catre sateni sa "investighez" aceasta padure. Intrucat sa pare ca tu este de vina pentru frica teribila de care au parte cetatenii in fiecare zi, tu vei fi cea care v-a pleca fortat din acest loc, dupa o voi face si eu. Oricum, daca stai sa te gandesti, jumatate e vina ta ca propia casa ti-e distrusa. Cealalta parte e mai mult ca sigur a mea..

-Nu am de gand sa plec dinacest loc. E singurul oc mai ascuns de lume. In toate celelalte locuri unde am fost pana acum tot vina voastra a oamenilor este ca mi-au fost distruse. Defrisarile voastre au mai multe laturi negative. 1. Afecteaza mediul. 2. Distrug mediul aniamelor. 3. Daca as ramane in acelasi loc pana ar ajunge cu defrisarile langa casa mea s-ar descoperi secretul meu. Sa nu mai spun ca voi l-ati descoperit deja. Da, eu sunt de vina pentru zgomotele respective dar doar pe jumate. Cealalta apartine oamenilor. Eu vreau sa ii tin la distanta de mine. Nu cred ca fac nimic rau in a ma proteja. Si sa nu mai spun ca n-am ranit sau ucis pe nimeni. Sunt zana nu monstru. Si spuneam sa uitati fiindca nu vreau sa impart soarta broastelor in numele stiintei.

-Soarta broastelor? Si il bufneste rasul. Ai inteles gresit. Nu sunt genul acela de om care ar ucide o fiinta, fie ca imi e necunoscuta sau nu, doar pentru placerea propie de a afla lucruri necunoscute pana acum, sau din curiozitate si de asemenea nu as vinde pe nimeni, nici chiar pe tine cu acest scop. Eu sunt aici doar pentru a ajuta oamenii, deoarece, acest oras e de asemenea singurul loc pentru ei unde pot traii o viata pasnica cat de cat. Iti inteleg perfect motivele, dar nu-i pot ignora. In aceasta situatie, ai vrea sa facem un targ? Te asigur de pe acum  ca nu va implica experimente si disecari din partea nimanui..

-Intai sa aud propunerea ta. Apoi ma gandesc daca voi fi sau nu de acord.

-Eu iti voi oferii o ascunzatoare, in schimb, tu ne vei ajuta sa protejam oamenii. Ce zici? Spune Primo privind-o pe zana fix.

-Suna bine, sunt de acord. Dar as mai dori ceva. Sa fiu lasata sa ma intorc o data pe saptamana in aceasta padure ca sa culeg fructe si flori. Eu ma hranesc de obicei cu fructe, ceai si nectar. Si Sper ca ascunzatoarea va fi destul de mare sa imi pot aduce toate lucrurile inclusiv laboratorul in care imi prepar potiunile.

Primo zambeste. De acord. Dupa o mica pauza, spune: Cu siguranta vei avea destul loc incat sa aduci tot ce iti doresti. Si in plus, probabil vei descoperii si lucruri interesante.