Heroes Academy

Stateam cu scrisoarea primita de la academie, in mana, si ma uitam sa vad unde este locatia academiei. Inca nu stiam 100% daca sa merg sau nu la acadamie, dar s-o futa 'mnezo de treaba, merg. Eram in fata scolii. Afara era intuneric bezna, nu vedeam nici macar poarta scolii. Dar atingand peretii scolii, in sfarsit am gasit intrarea. Am deschis usa. Inauntru era la fel de intuneric ca si afara. Parca scoala ar fi fost abandonata. Atunci imi venise ideea ca ar putea fi o farsa. Ce prost sa fiu, sa ma iau dupa toate scriisorile pe care le primesc, doar e scrisoare, trebuie sa fie legit.
 Atunci am vazut un laser rosu ca se puse pe fruntea mea. Un glont se indreptase spre mine, dar cu slo-mo, am reusit sa evit glontul. Dintr-o data am vazut vreo 10 soldati cu arme de foc ca incepusera sa ma atace. Puteam ocoli usor toate gloantele. Am mers viteza spre unul dintre ei, il lovisem peste mana, dupa care il prinsesem de gat si ii smulsesem capul. Era robot.
 O furtuna de gloante se abatusera asupra mea. Ma ascunsesem dupa niste stalpi imensi de beton, pe care gloantele, din cate vad, nu ii penetrau, ce cliseu. Am facut in capul meu un plan bine pus la punct. Am vazut ca incetase furtuna de gloante. Am mers foarte incet, silentios si sinuos, in spatele a doi puscasi. Cu niste miscari de karate, box si kyokushin ii doborasem foarte repede. Atunci incepusera sa se aprinda luminile in acea incapere. Ceilalti 7 au inceput din nou sa traga asupra mea dar folosisem scuturi "umane" pe cei doi roboti. Au tras in roboti cat au tras, dupa care au mers langa ei si eu vazut ca nu era nimeni acolo. Atunci de sus am cazut asupra lor cu un scissor kick si ii rupsesem in doua. Mai au ramas 5. Eram inconjurat. Ei incepura sa traga din toate directiile, dar cunoastem foarte bine dansul gloantelor si ma miscam foarte usor printre gloantele lor de zici ca eu eram Vash Fulgeratorul. Ma indreptasem pe rand spre fiecare dintre ei si ii doborasem pe fiecare dintr-o singura lovitura. "Ce bine e sa ai putere mare". Dupa ce a mai ramas unul singur, il ridicasem cu o singura mana, am zis cateva in limba germana, ceva ce nimeni nu ar intelege, dupa care il despicasem in doua. Atunci se deschisera cateva usi. Au iesit niste oameni de pe acele usi. Da erau mutanti, ca doar ii simteam.
 -Felicitari Mike, ai trecut testul cu 10.

Veneam de la școală obosită și mă îndreptam spre apartament. Când am ajuns acasă, am intrat pe ușă, totul părea normal, un morman de vase murdare era în bucătărie iar bunica se uita la telenovele. Merg spre camera mea unde, îmi arunc ghiozdanul și observ un plic pe pat. Ciudat.. Deschid plicul. În plic se afla o scrisoare, încep sa o citesc.
" Esti invitată să participi la testul... pentru a avea o sansă ca să te alături academiei... " Hmm "Dacă acepți invitația, prezintăte în spatele blocului lângă tomberon, la ora 16:02 "
Am intors privirea spre ceas, era 15:57 , am luat plicul cu mine și am ieșit afară din apartament, îndreptându-mă în spatele blocului. Am ajuns acolo, stăteam lângă tomberon și așteptam. M-am împroptit de tomberon, s-a auzit un sunet ciudat și am alunecat, am picat în tomberon dar nu era gunoi, era ca un fel de capsula. Capsula era opacă, nu puteam să văd nimic din ce e afară, în capsula era un bec roșu cu lumină slabă. Am simțit cum capsula se punea în mișcare și am devenit puțin speriată. Peste două minute am zburat într-o cameră, am picat prin tavan chiar într-un colț al încăperii, era o încăpere destul de mare și pustie. Pereți erau găuriți de parcă ar fi fost război. Nu am văzut nici un geam sau ușă. S-a auzit un zgomot ciudat, o bilă de fier, puțin mai mare ca o minge a apărut în mijlocul încăperii, se rosogolea încet. Dintr-o dată bila a început să se tranforme într-un robot, care avea două biciuri. Biciurile au început să se aprindă, robotul a venit cu viteză înspre mine și le-a aruncat în față, înainte să mă lovească am înghețat biciurile și robotul. Am pus măna pe biciul înghețat și am rupt o bucată din el. În același timp se auzeau mai multe bile, care se rostogoleau prin cameră, toate au început să se transforme în roboții.
De data aceasta, roboții erau cu drujbe, și erau mulți, am reușit să număr 10 în timp ce fugeam spre colțul încăperii. Robotii acestia erau diferiti de primul, nu aveau biciuri inflăcărate ci drujbe pe braț, nu aveau picioare, aveau o roată cu care se deplasau foarte rapid. Au început să se îndrepte toții spre mine, cu drujbele în față, i-am înghețat inainte să ajungă la mine.
Am început să fug printre roboții înghetați ca să caut o cale de ieșire din încăpere, deveneam speriată, iar când eram speriat nu-mi puteam controla puterea. Pereții din încăpere începeau să înghețe. Nu găseam nici o ieșire.
În tavan s-au deschis mai multe trape, pe care au început să coboare soldații cu arme. M-am șocat când am văzut armele, vreau să mă omoare... Soldații nu au putut să se miște că au îngețat instant și au căzut spărgându-se.
În spatele meu apare cineva și mă leagă la ochii, nu știam ce se petrece, eram speriată, nu vedeam nimic. Simt o impunsătură în umăr. Un glas se aude.
- Nu te speria, serul acesta te va ajuta să te calmezi. Bine ai venit la academie, te vom ține legată la ochii o vreme, până când serul își face efectul, doar nu vrem să îngeții pe cineva.

Ma indreptam furios spre acei oameni.
-VOI SUNTETI NEBUNI??? CUI II MAI PASA DE TEST??? PUTEAM SA FIU IMPUSCAT SI OMORAT!
- De fapt ai fost impuscat de 7 ori. Dar gloantele au fost oarbe, nu le-ai simtit. Au fost doar niste detectoare, sa stim cate lovituri ai primit. Nota ta de admitere ar fi trebuit sa fie -7 dar deoarece ne placuse elanul tau si faptul ca nici nu ai fost antrenat niciodata, am hotarat cu totii sa iti acordam o nota de 10.
 In acel moment, parca mi se mai taiase din elan. Parca eram 100% ca nu am fost lovit.
 -Eu sunt directorul acestei scoli, Enchman. Bine ai venit la noi la scoala Mike. Iti uram sedere placuta. Ai fost repartizat la dormitorul din N-V, este doar dormitor de baieti. Veti sta 2 studenti in camera. Doar dormitorul din S-E este dormitor de fete, acolo au voie doar fetele, daca cineva este prins in dormitorul fetelor va fi exmatriculat fara doar si poate. Te invitam peste o ora sa vi la sedinta de deschidere unde ii vei intalni si pe ceilalti profesori. Pana atunci poti merge in camera ta sa iti cunosti colegul de camera.

Am stat câteva minute legată la ochii, ne știind ce se va întâmpla. Dupa care am fost dezlegată la ochii, eram atât de relaxată încât nici n-am observat ce s-a întâmplat cu trupul meu. În fața mea se afla o femeie blondă, care se uita direct în ochii mei, nu întorcea privirea nici cum. Mă întimida.
- Bună Tanya, eu sunt locotentul Elene, și te felicit că ai reușit să intri la academie. Cu toate că ai fost luată foarte ușor. Nu s-a folosit gaze nici fum pentru a-ți bloca puterea. Iar roboții pe care i-ai îngețat au fost setați pe o dificultate medie. Ai întrebări?
- Ce este acest loc?
- Acest loc este o academie, creată special pentru a ajuta tinerii talentați ca și tine pentru a-și îmbunătăți puterile. Alte întrebări?
- Cu bunica mea cum rămâne?
- Bunica ta? Oh da, o vom anunța că ai fost admisă la o școală îndepărtată și o vom ajuta financiar, atât timp cât ești la academie. Alte întrebări?
- Nu.
- Foarte bine, Raya, te va conduce spre dormitorul fetelor din S-E, unde te vei întălni cu colega ta de cameră, care este și ea talentată precum ești tu. Dormitorul băiețiilor se află în N-V iar accesul fetelor acolo este restrictionat... Peste o oră ești așteptată la ceremonia de deschidere, vei primi instruncțiuni printr-un interfon cum să ajungi acolo.
Raya m-a ajutat să mă ridic de pe scaun, nici n-am observat că sunt așezata. Am urmat-o pe Raya pană când am ajuns în fața dormitorului, după care Raya a dispărut fără urmă.

Am ajuns impreuna cu directorul Enchmen in dormitorul meu. Acolo era un tip blond, cam de vreo 2 m inaltime, purta o caciula pe cap si o scurta de piele, desi nu era frig deloc.
 -Aceasta este camera ta si acesta este colegul tau de camera, in 50 de minute sa fiti prezenti in sala de conferinta ca incepe festivitatea de anul acesta.
 Profesorul a plecat. In acel moment tipul blond scoase o tigara si o aprinse. Avea parul lung, i se vedeau pletele sub caciula. Avea ochii albastrii si impunatori. Eu ma indreptasem spre el, intinzand mana si prezentandu-ma. Intinse si el mana si zise:
 -Eu sunt Zack, si sunt 4 ani de cand sunt aici. Din cate vad esti boboc. Aici trebuie sa cunosti cateva lucruri. Eu in aceasta camera tin multe lucruri ilegale, asa ca in afara de noi 2, nimeni, dar nimeni nu mai are acces in aceasta camera. Alta chestie, eu sunt cel mai puternic din aceasta academie, timp de 3 ani la rand am castigat turneul final de la sfarsitul anului. Nu ai ce cauta printre lucrurile mele si nici eu printre lucrurile tale, singurele lucruri pe care le poti lua de la mine sunt mancare, bautura, tigari, gel de dus, hartie igienica si alte chestii casnice. Eu de la tine nu o sa iau nimic. In rest iti urez sedere placuta, doresti o tigara?
 In timp ce luasem tigara de la el am zis:
 -Eu sunt Mike si sa sti ca nu am ales sa fiu pus in aceasta camera cu tine, daca nu iti convine fa o plangere. Sa sti ca nu am nevoie de nimic din lucrurile tale. Am doar nevoie de odihna si de stocare in aceasta camera, in rest poti sa faci ce vrei. Vrei sa vi la festivitate?
 -La festivitate??? Hahahha, nu! Acolo merg doar bobocii care sunt in primul lor an la academie. Uite un pont de la mine. Examenul de admitere ... este cel mai usor examen.
 Am terminat de fumat tigara, bausem un paharel de whiskey si am iesit sa plec spre sala de conferinta. Cum am iesit pe hol, era plin de studenti, toti cu puteri. Facusem cativa pasi si aud pe cineva ca ma striga:
 -Baiatu, hai pana aici.

Am pus mâna pe clanță și am deschis ușa. În cameră nu era nici o persoana, dar nu părea pustie, căteva haine erau îmrpăștiate prin cameră, iar pe rafturi erau lucrurile personale ale unei fete.
Mă îndrept spre patul etajat din cameră și mă întind pe cel de jos, deoarece cel de sus era plin cu chestii. Mă gândesc cum am ajuns la academie și la faptul că nu nici un lucru cu mine decât hainele de pe mine. Patul era atât de comfortabil... încât îmi vine să-mi închid ochii. Se deschide ușa, cineva intră pe ușă și vine spre pat clătinânduse, mă uit spre ea, era o fată cu parul închis cu șuvițe verzi și îmbrăcată toată în negru, nu mă observă și se așează peste mine.
- Hey, ce faci, dă-te jos de pe mine.
Eu încerc să o împing, ea se întoarce brusc. Patul pe care stăteam parcă a prins viața, pătura se încolăcea după mine și încerca să mă strângă de brațe, ea își așează mâinile pe sânii me apoi se apropie de fața mea.
- Ah... tu trebuie să fi noua colegă, eu sunt Selene. Se pare că noi două vom împărți această cameră.
Respirația ei miosea a băutură. Nu știam ce să zic, eram confuză de ce se întâmplă. Selene se ridică de pe mine și face câțiva pași în spate. Pătura mi-a dat drumul.
- Trebuie să mă scuzi, nu mă simt prea bine. Selene vomită în mijlocul camerei.
- Ewww.
Voma prinde viața și se strecoară pe sub ușa.
- Ce a fost asta? Întreb eu curioasă.
- Oh, aia... e abilitatea mea, pot să dau viața obiectelor sau să le iau viața, simplu, nu?
- Da... așa cred.
- Tu ce putere ai? Selene se așează lângă mine și se joacă cu părul meu.
- Eu pot îngheța lucruri cu privirea.
- Mișto, dar tot mai tare este puterea mea. Selene cade pe pat, în interfon se anuntă ca elevi să se prezinte la ceremonia de deschidere. Încerc să o trezesc pe Selene, dar ea stătea înconșientă, ar trebui să plec fără ea că altfel o să întârzii.
Ies din dormitor și încep să urmez pe ceilalți stundenți.

Tipul care ma strigase era un tip chel cu cioc si avea fata de rus. Era mai invarsta, nu parea a fi "tanar talentat". Arata cam pe la 45 de ani.
 -Salut, eu sunt Cyrax, tu cine esti? Nu te-am mai vazut pe aici.
 -Eu sunt Mike! am zis eu hotarat.
 -Asculta baiete, daca ai nevoie de ceva chestii nu asa de legale, ma cauti pe mine. Ma gasesti in fiecare dimineata la ora 3 in laboratorul subsolului. Ai nevoie de criptonita? Vi la mine si o ai. Ai nevoie de adamantium? Vi si il primesti. Dar fi atent, tot ce iti dau eu, nu trebuie sa afle nimeni de la cine ai. Stiu ca esti nou pe aici, dar o data si o data trebuie sa afli de toate aceste chestii, doar stai in camera cu Zack.
 -Am inteles domnule Cyrax, dar presupun ca toate acestea vin cu un pret.
 -Exact! Pretul il vom negocia. Oricum o sa primesti suficienti bani de la academie cat poti sa poti sa iti permiti aceste lucruri. Trebuie sa ai grija sa nu fi prins doar. O sa te ajute mult la examene? Pssss, cum crezi ca Zack este cel mai puternic din academie? zise Cyrax soptind.
 Eu am zambit cand am auzit acest lucru.
 -Ar trebui sa ajung la ceremonie.

Am ieșit hol. Era foarte aglomerat, plin de fete ciudate care arătau care mai de care. Nu vroiam să-mi croiesc drum printre ele din cauza aglomerarii și încep să mă țin după două fete, care vorbeau despre ceva. Nu am putut să aud tot despre ce vorbeau.
- Oh doamne, ce-i urăsc pe băieții aștia...
- Trișori dracului...
- Mă întreb cum de pot fi profesori atât de orbi sau poate știu dar nu le fac nimic.
Cele două se opresc, iar eu mă lovesc de spatele lor. Se întorc înspre mine, aveau o privire respingătoare, se uitau cu silă la mine. Una dintre ele spune:
- Boboaca ne-a auzit. Ce crezi că ar trebui să facem?
Una dintre ele mă prinde de umăr și mă împinge în perete.
- Ce crezi că ar trebui să facem?
- Nu, las-o nu merită să intrăm în necaz pentru ea.
- Psh.
Cele două au plecat, iar eu am rămas tăcută tot acest timp. Holul nu mai era atât de aglomerat, am continuat drumul spre locul unde avea loc de ceremonia de deschidere, de data asta încercân să țin un profil scăzut. Puteam să le îngheț pe acele fete, dar cine știe ce s-ar fi întâmplat după. Oamenii din jurul meu sunt ciudați și periculoși.
După ceva timp, în care am mers derutată căutând locul unde avea loc ceremonia de deschidere, am ajuns.

Ma indreptam spre sala de conferinte. Pe hol erau foarte multi studenti cu diferite puteri. Am simtit o gramada de puteri interesante. Dintr-o data, o parte din ei ziceau in capul lor "Acesta este colegul de camera a lui Zack, sigur va fi zdreanta lui Zack, va mutar Zack cu el pe jos.". In acel moment am inchis ochii, am zambit parsiv si m-am intors cu un pumn in mutra lui, zburand pana in capatul holului. Imi continuasem drumul spre sala de conferinte.
 Am ajuns in sala de conferinte si incepuse cursul de intampinare, care a sunat in felul urmator:
 -Buna ziua dragi studenti talentati si bine vam gasit in aceasta seara placuta. Vreau sa va urez tuturor un calduros bun venit. Pentru inceput vreau sa stiti ca aceasta scoala are doua taisuri, in primul rand, trebuie sa stiti ca nu este o competitie, voi trebuie sa invatati sa lucrati in echipa, altfel nu ati rezolvat nimic. In al doilea rand trebuie sa fiti si competitivi ca doar cei buni vor primi titlul de eroi si vor avea voie sa foloseasca puterile in public, legal. Pentru inceput o sa va prezint academicienii.
 Ce patetic, parca ar fi ceva bun venit urat unor copii de gradinita.
 -Domnul Joe, cu puterea super-viteza, doamna Alyssa, cu puterea necromanie, domnul Michael Kane cu puteri psihice, domnul Michael Terex cu super-putere, Maxx cu putere de manipulare a electricitatii, Nola cu putere de shapeshift, Tayson cu manipularea flacarilor, Anna cu immortalitate, Doug cu stomacul infinit si Cyrax cu aflarea G-spot-ului.
 Ceva pare in neregula cu Anna, sigur ea nu este un mutant, nu pot sa o simt. Si Cyrax e profesor? Oau, cine se astepta?
 -Pentru inceput toti o sa primiti un examen surpriza! O sa luptati contra cineva pe care trageti la sorti. Baietii pot sa traga la sorti si fete iar fetele pot sa traga la sorti si baieti.
 Wow, ce original, o bataie.
 Am mers spre urna cu biletele si am bagat mana. Parca pentru o secunda am simtit ceva nefiresc, dar probabil doar mi se parea. Am deschis biletul si am citit numele adversarului: Zack!

Sala unde avea loc ceremonia de deschidere era una imensă, erau foarte mulți stundeți acolo, nu cred că toți sunt boboci. Ascult liniștită prezentarea profesorilor și încerc să le memorez numele și înfățișarea.
După cum s-a anunțat se pare că va trebui să mă lupt cu cineva, o să fie a doua mea luptă cu puterile. M-am îndreptat spre urna cu bilelele și am tras unul. Adversarul meu era Sindre Max, ce un nume ciudat. Încă nu înțelegeam de ce ne pun să ne luptăm între noi și cum se vor desfășura luptele. Se pare că primele lupte sun pe cale să înceapă.

-Ultimele cuvinte inainte de inceperea luptelor. Cei 10 academicieni mentionati va vor urmarii luptele si daca le place de voi, o sa va aleaga. Fiecare academician o sa va trimita in misiuni de mai multe tipuri pentru a va antrena si a va nota. In functie de punctajul acordat de academicieni o sa va pastrati, sau nu, locurile in camere, dar pana acum nu a fost niciodata facuta vreo modificare deoarece cam toti au luat o nota aproximativa cu nota examenului de admitere. Mai mult, se va puncta doar modul in care va prezentati in arena si modul de folosire a puterilor. Se poate ca invingatorul sa primesca nota mai mica decat invinsul. Cu acestea fiind spuse, sa ii dam drumul la examenul initial!
 Am mers in sala cu numarul mentionat pe bilet. Zack era deja acolo. Intru in arena. Din cate am simtit, Zack era singurul mutant din sala. Am luat pozitie defensiva. Deodata parca becurile de pe tavan incep sa se multiplice. Parca vad mai multi oameni prin sala, parca totul era intuneric. Brusc ma trezesc in patul din infirmerie, tresarind.
 -Relaxeaza-te a fost doar un cosmar. Apropo, ai pierdut lupta cotra Zack in mai putin de o secunda, dar din cauza daunelor te-au luat ametelile. Ai fost notat cu 0 si nici unul dintre cei 10 academicieni nu te vrea, felicitari repetentule. Dupa daunele pe care le ai probabil o sa stai in infirmerie cam o luna. Ai fost mutat in camera de 4 persoane acum cu alti repetenti ca si tine.
 Atunci infirmiera a plecat. Eu am inceput sa respir greu. Eram foarte dezamagit de mine. Nici nu stiu ce se intamplase. Prin fatza mea, a trecut o fata blonda. O analizasem din priviri. Ea statea in fata mea dar se uita in alta directie. Intre timp a venit Zack la mine la infirmerie.
 -Felicitati Zack, nici nu stiu cum ai castigat.
 -Asculta repetentule! Eu am masluit biletele sa lupti impotriva mea. Am vrut sa iti demonstrez ca daca eu vreau pot sa te distrug imediat. Acum se pare ca o luna camera mea este libera, asa ca voi sta singur. Iar dupa ce iti vei face plecarea pot sa aduc la mine in camera pe cine doresc, in locul tau. Vezi? Daca vreau sa scap de cineva pot sa o fac imediat. Asa ca aceasta sa iti fie o invatatura de minte si sa sti care iti este locul. 
 Atunci Zack pleca. Dupa ce a iesit Zack din incapere, fata blonda se uitase la mine si plecase. Dupa cateva secunde am fost complet vindecat si revitalizat. Acea fata era un mutant foarte puternic. Am mers spre camera mea. In camera se aflase Zack cu inca un tip si fumau. Cand am deschis usa Zack se uita spre mine speriat si zice:
 -Parca trebuia sa stai in infirmerie o luna!!!
 -Parca nimeni in afara de noi nu mai avea voie sa intre in camera.
 Acel tip care era cu Zack in camera sare spre mine sa ma loveasca dar ma feresc foarte usor si il dobor cu o lovitura de carata peste gat.
 -Zack, am venit doar sa imi iau lucrurile, o sa ma indrept spre noua mea camera, cea de repetenti.

Se pare că lupta mea era pe cale să înceapă, nici nu știam cum arată oponentul meu. Intru în arenă, în celălalt capăt al arenei se afla un om care abia îl puteam vedea, era un pitic cu părul blond. Nu a spus nimic, a îngenunchiat și mă privea în ochii. Am decis să-l îngheț, nu eram capabilă să mă lupt altfel, am făcut cursuri de gimnastică și balet dar nu cred că mă vor ajuta. Mi-am folost puterea și l-am înghetaț pe pitic, a rămas nemișcat, fața lui era plină de turțuri iar părul lui blond era ca sticla.
Hmm, nu a fost prea greu, îmi spun eu satisfăcută. Piticul începe să se miște și fuge înspre mine.
- Ce, nu ești înghețat?
Piticul îmi ignoră cuvintele și ajunge aproape de mine, sare încercând să mă lovească cu pumnul în față, corpul lui era complet schimbat, parcă era făcut tot din gheață. Mă feresc de lovitura lui și încep să o iau la fugă într-o parte, în timp ce fugeam mă uitam în spate să văd ce face piticul, care se ținea după mine. Am încercat să îngheț podeaua de sub picioarele piticului, ca să o fac alunecoasă. Îngheț podeaua, iar piticul alunecă și se rostogolește izbindu-se de zidul arenei.
- Hm.
Ar trebui să îngeț toată podeaua, și sper că nu știe să patineze, îngheț toată podeaua din arenă, între timp piticul se ridică cu și pune o mână pe zid, mana lui pare să ia culoarea zidului, în scurt timp tot corpul lui. Corpul lui se transformă în materialul cu care face contact? Lovește cu putere podeaua din arenă, spărgându-mi toată gheața.
Începe iar să fugă spre mine, părea ca și cum un bolovan avea de gând să mă lovească din clipă în clipă, îl îngheț iar, iar corpul lui se preschimbă în gheață. Nu mai aveam ce să fac, puteam doar să fug, dar ochii mei, nu mă simțeam bine.
A fost o idee proastă să îngheț toată podeaua, iar viziunea mea o lua razna acum, parcă vedeam de multiplu. Eram derutată complet. Nu știam în ce parte să mă îndrept, oriunde mă uitam parcă venea piticul înspre mine. În cele din urmă mă panichez și rămân pe loc, piticul ajunge în fața mea și sare, lovindu-mă în fața cu pumnul. Eu cad pe spate, în gură am simțit gust de sânge iar viziunea mea se întunecă. În arenă se aude:
- Câștigător Sindre Max.
Fața mea era amorțită, nu simțeam nici o durere. Eu am leșinat. Mă trezesc după ceva vreme la infirmerie cu o durere îngrozitoare în față. Nu era nimeni acolo, m-am ridicat de pe pat și am mers spre ușă clătindu-mă, vederea îmi era încețoșată. Când să ies afară, ușa se deschide, în fața mea se afla o femeie asistentă.
- Trebuie să aștepți puțin, va veni cineva la tine să te vindece imediat. Încă nu au vindecat pe toții.
Am încercat să vorbesc dar nu puteam, fața mea era bandajată. Asistenta își pune mâinile pe mine și mă ghidează spre pat. Mă așez pe pat, asistenta pleacă, nu am apucat să mă văd cum arat încă.
Stând întinsă pe pat mă ia somnul, când mă trezesc mă simțeam ca renăscută. Mă ridic din pat, ignor petele de sânge de pe podea, deschid ușa și mă îndrept spre dormitor.

Ma indreptam spre noua mea camera. Eram foarte dezamagit. Simteam ca locul meu nu este acolo. 4 baieti din toata academia nu am fost acceptati de nici un profesor. Si o sa stam toti in aceeasi camera. O sa fim vazuti ca repetentii academiei. In fine, m-am bagat in treaba asta, o duc pana la bun final. Ma apropii de camera. Bat la usa si aud ca cineva striga sa intru. Intru in camera, acolo erau 3 baieti. Unul dintre ei statea in fotoliu si se uita la ceva ecran, avea parul de ceva nuanta portocalie, freza afro si purta un fular portocaliu. Alt tip era grasut, purta o palarie albastra si amuzanta si o vesta rosie. Era la frigider, manca pui rotisat. Al trei-lea tip era scund de statura, avea cam 1.60m inaltime. Poate putin mai mult. Statea relaxat pe pat scriind ceva pe o tableta.
 -Salut, eu sunt noul vostru coleg de camera, Mike.
 -Salut Mike, a raspuns tipul afro, fa-te comod, dupa care poate te alaturi noua la un joc interesant.
 Acesti baieti pareau foarte nepasatori. Parea ca prezenta mea acolo nu ii deranjeaza deloc. Parca nici nu eram acolo, ce bizar. Am inceput sa despachetez lucrurile si intre timp tipul afla zice:
 -Mike, povesteste-ne despre tine.
 Le-am povestit cam toata povestea mea, pana la faza cand am ajuns in camera lor. Atunci tipul afro a spus ca ei toti 3 deodata au fost invinsi de Zack in sub o secunda. Am facut cunostiinta cu ei, pe tipul afro il chema Daws, pe cel grasut il chema William si pe cel scund il chema Paul.
 -L-am analizat bine pe Mike, zice Paul. Este de al nostru, ne putem alatura toti jocului.
 Atunci Daws a scos un fel de cartela ciudata si a urmat o scena epica. Am cazut pe pat, eram foarte dezamagit.
 -Mike, nu fi dezamagit, zice Daws. Nu esti privit cum trebuie. Sistemul academiei este prost. Cat timp Anna este membra academiciana, conteaza foarte mult doar cum sti sa lupti. Noi 3 nu avem puteri de lupta. Puterea mea este sa ma fac invizibil, dar la ce folos? Doar nu pot sa folosesc arme sau alte chestii.
 -Puterea mea este sa creez sub mine o motocicleta imaginara. Acesta nu este putere de lupta, a zis Will.
 -Am doar pot sa descui si sa incui orice usa, seif etc. Cum pot sa lupt eu cu aceasta putere? Noi nu suntem facuti luptatori. Asa ca niciodata nu o sa putem trece examenele Annei.
 -Va inteleg baieti, am zis eu oarecum mai linistit.
 A urmat inca o scena epica. Deja se lasase intuneric. Peste tot in dormitoarele academiei se auzeau petreceri. Academicienii petreceau cu studentii lor alesi. Avea de toate, mancare, bautura.
 -Lasa-i Mike, haide sa facem o tura prin oras, zise Daws.
 -Dar stiam ca nu este voie sa parasim academia.
 -Aiurea, Paul va bloca usa, nimeni nu va sti unde suntem. Eu va fac pe toti invizibili si folosim motocicleta imaginara a lui Will sa plecam repede de aici. Trebuie sa vi cu noi in oras, acolo o sa cunosti niste mutanti interesanti si o sa vizitezi locuri interesante, pe langa asta ... avem si fete, dar intai inca o scena epica.
 Dupa ce trecuse scena epica, am zis:
 -Ch...Ch...CHiar chiar ... mai aveam nevoie de una dinasta??
 -Nu, rapsunse Daws, dar acum totul este mai riscant. Nu stiu daca o sa reusesc sa va fac pe toti invizibili si nici nu stiu cum o sa incapem toti 4 pe motocicleta.
 -Lasa jumatate din treaba in seama mea.
 Si am plecat toti 4 spre oras.

//Nimeni nu il poate invinge pe Zack

Ajung în cele în fața ușii dormitorului, bucăți de pizza și alte chestii se strecurau de sub ușă și mergeau pe hol. Asta trebuia să fie Selene. Intru în dormitor și zic:
- Selene, ce faci?
- Fac curat. Spune ea pe un ton apatic, stând întinsă pe pat.
Merg lângă pat și mă așez lângă Selene, încep să suspin și zic:
- Am pierdut.
Selene mă îmbrățișează și mă mângăie.
- Nu fi tristă, ești doar un boboc. Tipul acela e de trei ani la academie.
- Stai, tu de unde ști cu cine m-am luptat... parcă..
Selene mi-a închis gura punându-mi degetul pe buze.
- Nu contează de unde știu. Hai, fruntea sus, cred că o să ai șanse cu Alysa sau Kane, ei de obicei aleg pier... tipii mai cool. Spune ea după care zâmbește larg.
- Bine, și când voi afla de cine am fost aleasă?
Selene, se întinde în pat.
- Maine probabil, sau peste o saptămână sau câteva luni, nu știu.
- Cred că o să mă plimb puțin prin academie, vrei să vii cu mine?
- Neah.
- Bine... . Am ieșit din dormitor și m-am plimbat prin academie, am văzut sala de mese, sala de jocuri, sala de antrenamente, sala de lupta, arena, infirmeria dar nu am apucat să văd tot, fiindcă se făcuse târziu, am decis să mă întorc iar în dormitor. Mă întorc în dormitor, Selene nu era acolo, poate a plecat undeva. Mă așez pe pat după care încep să mă descalț, îmi dau jos cioarapi, pantaloni, maieul și puloverul, le așez frumos pe marginea patului, după care mă bag sub pătură și încerc să adorm. Mă trezesc dupa ceva vreme, nu știam cât e ceasul deoarece nu găseam nici un ceas în cameră, mă îmbrac și ies afară, erau o gramadă de fete care povesteau despre luptele de ieri, le ignor și merg să o caut pe Selene, să o întreb câteva chestii despre academie.

Ajung în cele în fața ușii dormitorului, bucăți de pizza și alte chestii se strecurau de sub ușă și mergeau pe hol. Asta trebuia să fie Selene. Intru în dormitor și zic:
- Selene, ce faci?
- Fac curat. Spune ea pe un ton apatic, stând întinsă pe pat.
Merg lângă pat și mă așez lângă Selene, încep să suspin și zic:
- Am pierdut.
Selene mă îmbrățișează și mă mângăie.
- Nu fi tristă, ești doar un boboc. Tipul acela e de trei ani la academie.
- Stai, tu de unde ști cu cine m-am luptat... parcă..
Selene mi-a închis gura punându-mi degetul pe buze.
- Nu contează de unde știu. Hai, fruntea sus, cred că o să ai șanse cu Alysa sau Kane, ei de obicei aleg pier... tipii mai cool. Spune ea după care zâmbește larg.
- Bine, și când voi afla de cine am fost aleasă?
Selene, se întinde în pat.
- Maine probabil, sau peste o saptămână sau câteva luni, nu știu.
- Cred că o să mă plimb puțin prin academie, vrei să vii cu mine?
- Neah.
- Bine... . Am ieșit din dormitor și m-am plimbat prin academie, am văzut sala de mese, sala de jocuri, sala de antrenamente, sala de lupta, arena, infirmeria dar nu am apucat să văd tot, fiindcă se făcuse târziu, am decis să mă întorc iar în dormitor. Mă întorc în dormitor, Selene nu era acolo, poate a plecat undeva. Mă așez pe pat după care încep să mă descalț, îmi dau jos cioarapi, pantaloni, maieul și puloverul, le așez frumos pe marginea patului, după care mă bag sub pătură și încerc să adorm. Mă trezesc dupa ceva vreme, nu știam cât e ceasul deoarece nu găseam nici un ceas în cameră, mă îmbrac și ies afară, erau o gramadă de fete care povesteau despre luptele de ieri, le ignor și merg să o caut pe Selene, să o întreb câteva chestii despre academie.

Ajung în cele în fața ușii dormitorului, bucăți de pizza și alte chestii se strecurau de sub ușă și mergeau pe hol. Asta trebuia să fie Selene. Intru în dormitor și zic:
- Selene, ce faci?
- Fac curat. Spune ea pe un ton apatic, stând întinsă pe pat.
Merg lângă pat și mă așez lângă Selene, încep să suspin și zic:
- Am pierdut.
Selene mă îmbrățișează și mă mângăie.
- Nu fi tristă, ești doar un boboc. Tipul acela e de trei ani la academie.
- Stai, tu de unde ști cu cine m-am luptat... parcă..
Selene mi-a închis gura punându-mi degetul pe buze.
- Nu contează de unde știu. Hai, fruntea sus, cred că o să ai șanse cu Alysa sau Kane, ei de obicei aleg pier... tipii mai cool. Spune ea după care zâmbește larg.
- Bine, și când voi afla de cine am fost aleasă?
Selene, se întinde în pat.
- Maine probabil, sau peste o saptămână sau câteva luni, nu știu.
- Cred că o să mă plimb puțin prin academie, vrei să vii cu mine?
- Neah.
- Bine... . Am ieșit din dormitor și m-am plimbat prin academie, am văzut sala de mese, sala de jocuri, sala de antrenamente, sala de lupta, arena, infirmeria dar nu am apucat să văd tot, fiindcă se făcuse târziu, am decis să mă întorc iar în dormitor. Mă întorc în dormitor, Selene nu era acolo, poate a plecat undeva. Mă așez pe pat după care încep să mă descalț, îmi dau jos cioarapi, pantaloni, maieul și puloverul, le așez frumos pe marginea patului, după care mă bag sub pătură și încerc să adorm. Mă trezesc dupa ceva vreme, nu știam cât e ceasul deoarece nu găseam nici un ceas în cameră, mă îmbrac și ies afară, erau o gramadă de fete care povesteau despre luptele de ieri, le ignor și merg să o caut pe Selene, să o întreb câteva chestii despre academie.

Avusesem o zi groaznica si tot ce vroiam era sa ma intind in pat.Trecuse o jumatate de an de cand ma aflam la academie, nu ca mi-ar fi pasat foarte mult dar era oricum o imbunatire fata de ultimul orfelinat in care fusesem.Cred ca doamna Jessica se bucura si acum ca a scapat de o napasta ca mine, mai ales dupa ultima mea escapada.Ma bufneste si acum rasul cand imi aduc aminte expresia fetei ei atunci cand se chinuia sa stinga incendiul din biroul ei.
-Uite-o pe tipa care e repetenta.
-Am auzit ca nu a castigat nicio batalie pana acum.
-Sincer habar n-am de ce domnul Tayson o vrea ca eleva.Cine ar vrea o ratata ca ea?
Daca era ceva ce ma enerva erau chicotelile pitipoancelor din scoala.Cat despre retardatul ala de profesor,avea sa alerge mult si bine sa ma aiba ca eleva, pentru ca asa ceva nu avea sa se intample prea curand, mai degraba niciodata.Avusesem deja un profesor si nu mi-a placut cum se terminase.
-Hey, voi daca aveti ceva de zis spuneti-mi ina fata.
-O lepra ca tine are curajul sa vorbeasca cu noi?zice una dintre ele.
-Mda ma intreb daca lepra nu esti cumva tu.Sper ca nu esti prea atasata de parul tau.Si zicand asta trimit o mica scanteie in parul ei ce se aprinde intr-o valvataie de toata frumusetea.
-Aaaa, stinge-l Maria stinge-l.
-Nu te mai misca atat, zice cealalta agitata, incercand sa stinga flacarile cu esarfa de la gatul ei.
Ce idioate, zic razand, flacarile mele nu pot fi stinse atat de usor.Dau plictisita din mana si le opresc.Cred ca asta avea sa fie o lectie buna pentru ele.Dar se pare ca prostia mea avea si consecinta, caci in scurt timp mi-am simtit corpul strabatut de un soc electric.
-La naiba, spun printre dinti.Deabia astept sa scap de handicapata asta de bratara.
Ma indrept spre noua mea camera sprijinandu-ma de perete.Aveam noroc ca fusese doar un soc, altfel imi pierdeam cunostinta de mult timp.Se pare ca bratari ca ale mele primeau doar cei mai nedisciplinati elevi din scoala.Cred ca se saturasera asistentele sa ma tot vada la infirmierie unule chiar imi sugrau sa ma mut acolo.
Ajung intr-un final in camera, se pare ca mai locuiau doua tipe acolo.Ei bine una avea sa-si ia zborul cat de curand.Ma intind in pat si inchid ochii.

-Ar fi cazul sa nu mai fim inizibili, zise Daws catre mine.
 -Buna idee, si asa suntem destul de departe de academie, aici nimeni nu ne va recunoaste. Sa oprim invizibilitatea; am zis eu catre Daws, care dupa cum parea ar fi seful camerei.
 Am ajuns la un bar non-stop. Era aproape de miezul noptii. Prima noapte petrecuta la academie ... si eu nu sunt la academie. Doar acest gand imi putea flutura prin minte. Se pare ca toti colegii de camera se indreptau spre masa de biliard unde era un tip inalt cu freza lui Goku, piercing in ambele urechi si imbracat in haine de piele. Cu el jucau biliard inca doua tipe, de fapt una juca si una statea. Cea care statea era destul de inalta, bruneta, imbracata sexy si foarte stilata, pe cand cealalta era o pitzi-style.
 -Hei Daws, vezi ca acesti tipi sunt mutanti, pot sa ii simt.
 -Stiu Mike, sunt tovarasii nostri, o sa ii cunosti. Hei gasca, acesta este noul nostru coleg de camera, Mike.
 -Buna Mike!
 Dupa asta a urmat o lunga serie de intrebari si raspunsuri.
 -Eu sunt Trickshot, zise tipul cu piercing. Puterea mea este sa fixez o tinta si cu orice arunc, obiectul ajunge mereu la tinta.
 -Eu sunt Amy, zise tipa stilata. Puterea mea este forma de lumina.
 -Eu sunt Amber, zise cealalta tipa. Puterea mea este forma de cristal, pot crea si controla cristale.
 -Dar tu ce putere ai Mike? Au intrebat toti la colectiv.
 Am zambit si ii chemasem pe toti afara. Dupa ce le facusem o mica demonstratie toti au fost placut surprinsi. Dupa aceasta a urmat o scena epica intre noi 7.
 -Hei Mike, vrei sa faci niste banisori in plus? a intrebat Trickshot.
 -De ce nu, ce am de facut?
 -O sa mergem sa te prezentam un smecher local. El are "misiuni" pentru mutanti ca si noi si o sa fi platit mai bine decat la academie.
 -Dar chiar asa, cu talente ca ale voastre de ce nu sunteti la academie?
 In acel moment toti 3 au lasat capetele in jos.

Nu am gasit-o pe Selene, defapt academia era cam pustie la ora aceasta, ma întreb unde s-a dus majoritatea studenților, până și Selene lipsea. În timp ce mă plimbam fără rost prin academie am dat peste Doamna Alysa.
- Bună... um, cum te numești tu?
- Mă numesc Tanya. Spun eu entuziasmată.
- Tu... tu.. ești cea cu gheața?
- Da.
- Bine.. am nevoie de tine, ca să mă ajuți în laborator, și desigur vei primi și sarcini mai avansate mai târziu, dar întâi vom începe în laborator, ce spui accepți să devii ucenicul meu?
- D-da. Răspund eu cu puțină ezitare în glas.
- Foarte bine , urmează-mă.
Doamna Alysa a plecat de pe loc ca un fulger, era atât de grabită încât nici nu se uita pe unde mergea. Am urmato pe doamna Alysa pâna la laboratorul ei. Ușa laboratorului era masivă și făcută din titanium, în dreapta uși se afla un gărgui din piatră.
- Acultă, nu trebuie să aduci pe nimeni în acest laborator. Să nu prind stăini care umblă prin cadavrele mele! Acum ca să deschizi ușa va trebui să-ți desenez o pentagramă pe palma. Întinde-mi brațul.
I-am întins brațul drept, ea mi-a desenat o pentagramă. Pentagrama de pe pielea mea mă făcea să mă simt ciudat, parcă mai întunecată.
- Așează-ți mâna pe capul gărguiului.
Ușa din titanium se deschise iar noi intrarăm în laborator, după care ușa se închise în urma noastră. În laborator mirosea a moarte, un miros urât care îți intorcea stomacul pe dos. Aproape că mi-a venit să vomit. Am pus mâna la gură.
- Să nu-mi vomiți pe aici! Acum, toți studenții mei sunt plecați în misiuni, nu prea o să găsești stundenți prin partea aceasta a laboratorului.
- Sunt mai multe parții?
- Da, penragrama de pe palma ta e cheia, cu cât e mai puternică cu poți avea acces la altă parte a laboratorului, vezi tu, ușa aceea este magică. În partea aceasta a laboratorului se află doar cadavrele inutile, care zac aici și put. Pentru început, vreau să le îngheții.
Am făcut cu mi-a cerut doamna Alysa, am înghețat toate cadavrele.
- Acum mirosul nu se simte așa tare, și probabil o să te poți apropiia de cadavre fără să ți se facă rău. Îți voi căuta niște cărți de necromanie, dar momentan o să te las singură aici, vei putea să-ți exersezi gheața pe cadavre. Ah și am mințit, nu te voi lăsa singură, acesta este Frank, te va ajuta cu chestiile pe care nu le înțelegi.
Unul dintre cadavrele aflate pe o masă din laborator se ridică, spărgând gheața și începe să urle gutural.
- Urrrrh.
Doamna Alysa a disparut.

Un alt soc electric a fost apelul meu de trezire.M-am mirat,  nu facusem nimic, doar dormisem, insa mirosul de plastic ars ma cam contrazicea.Grozav iar reusisem sa dau foc la lucruri in somn.Chiar ca trebuia sa invat sa le controlez mai bine.Am oprit flacarile si am aruncat ce mai ramasese din sticla la cos.M-am aruncat inapoi in pat si am incercat sa adorm, insa nu puteam.Eram curioasa cum va fi noua mea colega de camera, speram ca va fi mai draguta ca celelalte 20 si ceva de pana acum, dupa un timp incetasem sa le mai numar.Imi schimbam camera destul de des, dar nu fara a le oferi colegelor mele un mic cadou de ramas bun, altfel nu as mai fi fost o lady.O mica arsura ici colo, nu le strica, ba cred ca le imbunatatea figura de care erau atat de mandre sau cel putin caracterul.Surprinzator profesorii nu ma dadusera afara din scoala desi reclamatii erau destule din partea dragilor mei ""colegi", ba chiar musamalizau totul foarte repede.Uau cred ca erau destul de interesati de persoana mea sau bine zis de puterea mea, de imi suportau toate escapadele.Si cel mai curios lucru era ca cei cu care avusesem mici certuri nu-si aminteau deloc de ele.Ceea ce mie imi convenea de minune.
Imi aduc si acum aminte examenul meu de intrare.Cand am topit toti acei roboti si cum metalul se scurgea prin camera.Hey stii cum se spune nu te juca cu focul ca te arzi.Nici nu vroiam sa vin la academia asta handicapata in primul rand, dar atunci cand vreo  5 roboti si oameni cu arme vin peste tine in camera de camin nu prea ai de ales nu?In plus nu vroiam ca cei de acolo sa pateasca ceva, sigur personalul ma cam calca pe nervi, dar nu vroiam ca ceilalti copii sa fie raniti.Aveau si asa destule probleme nu trebuia sa mai adaug si eu una.
Usa de la camera se dechide si o fata imbracat goth intra in camera.
-Hey ce faci tu aici?spune nervoasa.Sa stii ca nu am chef de inca o boboaca.Nu sunt dadaca sa stii.Asa ca valea.
-Serios, pentru ca ai fata de una.SIncer cred ca ar fii o meserie excelenta pentru tine zic zambind ironic.
-Nu stii cu cine te pui fetito.
Deodata am simtit cum propiul meu pat se strange in jurul meu.Da zic propiul pat pentru ca ma hotarasem sa raman aici.Simteam metalul cum strapunea materialul si se incolacea pe pielea mea.
-Ha ha ha, arati ca un rulou sushi.
-Ar fi bine sa-mi dai drumul daca nu vrei o vizita la infirmerie.
-Crezi ca esti in pozitie sa vorbesti?
Legaturile se strangeau din ce in ce mai tare in jurul meu, inca un pic si muream sufocata, ca sa nu mai zic de faptul ca primeam si fracturi drept bonus.La naiba, simteam deja cum ramaneam fara aer si vederea incepea sa mi se incetoseze, insa nu aveam de gand sa lesin.Nu vroiam sa-i acord satisfactie tipei.Am incercat sa fac o mica scanteie pentru a o arunca pe ea, dar nu reuseam.Of, haide,asta e culmea atunci cand nu vroiam sa dau foc la ceva mergea si cand chiar vroiam nu prea reuseam neaparat.Dupa mai multe incercari reusesc sa fac o amarata de scanteie de marimea unui fir de praf, dar suficient cat sa-i las tipei o arsura draguta pe corp.O trimit spre ea si in cateva clipe bluza ii izbucneste in flacari.
-Ahhh, opreste-l, zice tipand speriata.
Stransorile se desfac si eu reusesc in sfarsit sa repir normal.Opresc flacarile.
-De acum incolo camera asta imi apartinhe mie asa ca valea.
-O sa mi-o platesti tu zice iesind furioasa din camera.
-Mda, de cate ori nu am mai auzit asta pana acum.
Am oftat.Daca si cealalta tipa era tot asa, avea sa fie o zi lunga si sincer nu cred ca ma vroiam inca o lupta sau ma mut in alta camera.M-am intins pe podea, asteptand sa apara binecunoscutul soc.Incepusem sa ma obisnuiesc cu ele si cred ca ar fi fost ciudat sa nu mai fie, nu ca m-as fi plans daca ar fi incetat.

-Eu am cazut examenul de admitere, zise Trickshot. Am distrus ce nu trebuia folosind drept proiectile robotii din examen.
 -Eu imi pierdusem controlul in timpul examenului, nu stiam ca este examen, nu am reusit sa imi pastrez calmul deloc, ma facusem de ras, zise Amy.
 Amber nu vroia sa zica motivul pentru care nu este in academie.
 -Imi pare foarte rau pentru voi. Daws, nu zici oare sa mergem inapoi la academie? Este aproape de ora 5 dimineata. Acus se termina petrecerea profesorilor cu bobocii alesi.
 -Nu Mike, ai rabdare. Maine nimeni nu se trezeste dimineata. Toti o sa fie la odihna dupa petrecere. Plus ca nu ai fost ales de nici un academician asa ca nimeni nu iti va simti lipsa. Nu o sa ai parte decat de antrenamente si niste cursuri la care poti sa lipsesti. Examenele au loc doar o data pe luna, primul examen este cu Joe. Ei bine, toti cei alesi de Joe o sa treaca examenul cu nota 10, asa face Joe, nu este corect. Ii avantajeaza pe mutantii rapizi, o sa fie examen de viteza.
 -Acesta este singurul examen pe care il promovasem, zise Will. Cu motocicleta invizibila am reusit sa scot un 6.
 -Foarte interesant, eu sunt sigur ca o sa promovez toate examenele si o sa imi iau revansa impotriva lui Zack.
 Toti ceilalti au inceput sa rada.
 -Mike, sa iti explic cum sta treaba. Nimeni, dar NIMENI, nu il poate invinge pe Zack. Nici macar profesorii, puterea lui este prea ... buna. Este teoretic un zeu. Si imi pare rau de tine dar examenul de absolvire al tau, care il dai cu Anna, de fapt toata lumea il da cu Anna, va fi lupta contra primului tau oponent din academie. Deci tu il vei da cu Zack. Asa ca, la fel ca si noi, la anul o sa fi tot boboc. 
 In acel moment, cu explicatiile lui Daws, am fost sigur ca mai ramane un lucru de facut. Dar nu inainte de a urma o scena epica.
 -Ba..b...ba..baaaa, chiar mai era .... ne...ne...necesara o chestia dinasta????
 -Se pare ca la noapte dormim la Trickshot toti, zise Daws.

Rămăsesm singură în laborator cu Frank, care doar mârâia.
-  Frank?
- Daaahhhhrggg.
Frank nu părea prea interesat de ce se întâmplă în jurul lui. Am încercat să-l ignor, m-am apropriat o masă unde era așezat un cadavru, Frank se tot ținea după mine. Am început să dezgheț cadavrul și să-l studiez, am observat că mă obișnuisem cu mirosul, nu măi afecta atât de tare. După o oră de înghețat și dezghețat cadavre am vrut să ies din laborator.
- Pleechii?
M-am întors spre Frank, aveam o privire șocată.
- Tu poți vorbi?
- Yeaaah
Mi-am ridicat sprâncenele. Frank se ținea de mine.
- Nu credeam că poți vorbi.
- Mhhhh, înainte să pleci, ce ai zice de un test?
- Un test?
- Mmmmr.
Frank mărăi din nou, brusc m-a cuprins un sentiment de frică, parcă laboratorul se inundase cu energie neagră,  simțeam cum ceva rău urma să se întâmple din clipă.
Cadavrele care stăteau întinse pe mese începeau să tremure, dintr-o dată carnea unui cadavru s-a sfășiat, și a ieșit un os. Cadavrele au început să fie sfășiate iar dinăuntrul lor ieșiseră scheleți.
- Învinge-i, dar fără să-i îngheți. Dacă îi îngheți, pici testul, sunt scheleți simpli, sunt fragili, nu sunt vrăjitori, nu au arme, ar trebui să fie ușor pentru tine. Totuși, nu-i subestima, au niște gheare destul de ascuțite.
Scheleți se apropiau încet de mine.
- Gândește , gândește , gândește, gândește.
Nu aveam nimic în jur de ce mă puteam folosi, și nu-mi venea nici o idee în minte.
Am fugit printre scheleți, care au întins mâinile să mă prindă, au reușit să-mi agațe puloverul dar ca noroc nu l-au stricat, am fugit lânga una din mesele din laborator, unde era un cadavru fără schelet, foar carnea fragedă.
Am pus mâna pe braț și l-am smuls de la loc, ce sentiment ciudat parcă îmi aluneca din mâna. Am înghețat brațul, scheleți se apropiau de mine, unul ajunsese deja în fața mea, am început să-l lovesc cu putere cu brațul înghețat, oasele au început să zboare prin laborator. Frank stătea într-un colț și vorbea.
- Lecția 1, scheleți sunt fragili, probabil vei întâlni scheleți cu armură, sau de culoare neagră, aceia nu sunt atât de fragili.
Am început să leagăn brațul spre ceilalți scheleți pâna când i-am făcut pe toții praf. Nu a fost o luptă grea, trebuia doar să mă apropii apoi să iau distantă, să nu las scheleți să ajungă la mine.
Frank aplauda apatic. Picături de transpirație îmi curgea pe frunte.
- Poți pleca acum.
Am părăsit laboratorul și mă îndreptam spre dormitor.

-Hey trezeste-te somnoroas-o.
-Inca 5 minute spun adormita.
-Inseamna ca nu vrei sa ne continuam antrenamentul de azi?
-Jason, spun trezindu-ma de-a binelea.
Nu-l mai visasem de mult timp.Fusese singura persoana ce se apropia foarte mult de cuvantul familie.Am zambit, dupa atat timp inca imi era un dor nebun de el.Nu cred ca-l iertasem vreodata ca ma parasise, mai ales dupa ce promisese ca avea sa ramana mereu cu mine.Da ce gluma buna, insa imi invatasem lectia de atunci.Numai aveam de gand sa las vreo persoana sa se apropie atat de mult de mine niciodata.Si totusi... nu stiam aveau sa decurga lucrurile.Poate ca pana la urma aveam sa intalnesc pe cineva cu care sa ma imprietnesc.Mda, sigur, cred ca visam cam mult.Zilele petrecute cu el fusesera cele mai fericite din viata mea.Invatasem destul de multe de la el, de fapt in mare parte lui trebuie sa-i multumesc pentru ce devenisem.
Se pare ca domitul pe podea avea si consecinte, deoarece imi simteam tot corpul amortit.M-am ridicat incet de jos si am inceput sa merg prin camera pentru a ma dezamorti.Imi simteam tot corpul plin de ace, dar hei mai bine asta decat micul soc pe care il primeam mereu.Chiar ca trebuia sa scap de bratara aia, altfel aveam sa-mi reduc considerabil viata.
Insa singura cale de a face asta era sa ma comport frumos, insa asta nu avea sa se intample atat de curand, nu cel putin cu toate dragele mele '"colege" pe aici.Asa ca imi ramanea o singura soluti si anume sa accept sa devin eleva lui Tayson, asta daca mai vroia sa ma primeasc, insa nu fara cateva conditii.Chiar daca imi displacea total persoana lui, nu puteam spune ca nu eram si un pic speriata de el, tipul imi dadea fiori.Un lucru era sigur aveam nevoie de un profesor, atlfel ajungeam sa-mi dau singura foc, nu ca nu s-ar mai fi intamplat.Noroc cu infirmierel de la academi altfel as fi petrecut cateva luni bune in spital.
Usa dormitorului s-a deschis si a intrat o fata draguta cu parul alb.Dupa expresia de pe fata ei cred ca era surpinsa sa ma vada, ceea ce era de asteptat, dar si un pic nervoasa.Nu stiu de ce dar tindeam sa cred ca era boboaca si cred ca nu ma inselam.Nu era foarte greu sa recunosti bobocii, de obicei erau timizi, sau daca nu tot aveau aerul ala de un pic pierduti.Am tras, aer in piept, asa ca hai sa-i dam drumul.
-Buna, sunt Serena White, de acum incolo eu voi fi noua ta colega.spun zambind si intinzand mana in semn de salut.Da doamne sa fie ok, te rog, nu mai vreau lupte sau socuri.Sincer cred ca mi-am facut norma de-o zi.

Am ajuns impreuna cu toata gasca acasa la Trickshot. El statea intr-o garsoniera spatioasa. Aveam toti loc de dormit daca ne inghesuiam putin. Deja incepusem sa ma obisnuiesc cu ei. In mai multe feluri as putea spune. Trickshot ne servise cu bere pe toti. Dupa ce am baut o bere toti ceilati se pusesera sa doarma. Eu am iesit pe balcon cu o tigara smechera in mana si cu o sticla de bere. Ma uitam spre cer. Era aproape dimineata. Soarele incepea sa rasara. Nu imi putea scoate din cap scena infrangerii contra lui Zack. Nici nu stiam exact ce se intamplase. Eram oarecum confuz. Aproape ca imi daduse lacrimile. Nu stiam ca sunt asa de slabanog, doar niciodata nu am mai luat bataie asa de rau. Atunci am mers intr-un colt al balconului si imi exersasem putin puterile. Totul mergea de minune, deja eram foarte obosit si nedormit. Parca din ce in ce mai entuziasmat in acest moment.
 Zack, sper sa fi in cea mai buna forma la examenul de absolvire, O SA VIN DUPA TINE!!!
 In acel moment am sarit de pe balcon pe motocicleta imaginara si o luasem spre academie. Era 7 dimineata cand am ajuns. Ma furisasem inauntru fara sa fiu vazut de nimeni. Am descuiat usa de la camera si ma bagasem in pat cu gandul ca astazi nu o sa am nici un curs.
 Pe la orele 13 cineva batea in usa intr-un. Ma ridic din pat inca mahmur si deschid usa. Era directorul.
 -Domnul Mike.
 In acel moment directorul se uitase in camera.
 -Unde sunt colegii tai de camera domnule Mike?
 -Nu stiu domnule director, nu sunt casatorit cu ei sa imi dau seama.
 Domnul director nu era mutant, nu puteam sa il simt.
 -Esti chemat de urgenta in comisie in sala de conferinte. Pune niste haine curate pe tine si haide in sala de conferinte in 15 minute.
 Zis si facut. In 15 minute am fost acolo. Toti cei 10 academicieni erau prezenti acolo impreuna cu directorul. Dar simteam ca doar 9 dintre ei sunt mutanti si le puteam simti si puterile.
 -Domnule Mike, ai fost surprins in aceasta filmare undeva in afara academiei folosind puterile. Ce ai de spus in apararea ta?
 Deci se intampla cel mai rau scenariu posibil.
 Pe ecran imi derulase o filmare pe balconul lui Trickshot. Dar nu se putea intelege ca sunt eu, nu era clara imaginea.
 -Nu am ce sa mai zic, am fost prins in fapt, degeaba il tin pe "nu" in brate.
 -Mai doresti sa faci parte din aceasta academie Mike?
 -Da, domnule director.
 -Atunci am hotarat in unanimitate ca trebuie sa promovezi cu nota 10 primul examen, care are loc in acesta luna, cu domnul profesor Joe.
 -Da, domnule!!!
 -Sedinta inchisa, o zi buna domnule Mike.
 Era foarte interesant. Pana acum am luat un 10 si un 0 la examene. Dar acum stiu foarte bine ce puteri au toti acesti academicieni. In afara de Anna. Ceva nu este in regula cu ea, nu este mutant.

Ajung la dormitor și intru pe ușă. În fața mea se afla o fată, dar nu era Selene. Parcă am mai văzut-o pe aici, dar nu am ajuns să o cunosc. Fata ma salută și îmi întinde mâna. Îi întind mâna, pentagrama de pe palmă îmi dădea iar un sentiment ciudat.
- Bună. Îi răspund eu, după care încerc să fortez un zâmbet. Mă uit prin dormitor și văd că nu e urmă de Selene pe nicăieri. Vroiam să o întreb pe fată unde e Selene, dar probabil iarăși e plecată cine știe pe unde. M-am gândit că ar trebuii să mă prezint și după să mă culc, poate Selene se va întoarce.
- Mă numesc Tanya. Ești prietena lui Selene?