Jurnalul lui Laura Kruster

Ma numesc Laura Kruster si in acest jurnal imi voi descrie viata. Am 23 de ani si sunt un Assasin profesionist, am fost un vanator de vampirii insa se pare ca am devenit unul dintre ei.
Faceam parte dintr-o familie de elfi de padure, stateam in padure acolo era casa noastra , tatal meu era un vanator foarte experimentat intotdeauna zicea “Arcul tau este doar un instrument, ce conteaza este ochii, mintea si cat de ascutita este sageata” Traiam bine in padure, aveam hrana datorita tatalui meu care vana zii si noapte vanatul era pasiunea lui , nu cruta nimic era un defect de-al lui, mama credea ca devenise obsedat. La varsta de 4 ani am tinut in mana primul meu arc, era facut din lemn de brad cu o sfoara foarte elastica si rezistenta, am inceput as vanez iepuri, apoi am trecut la caprioare pe la varsta de 7 anii tata ma invata cum sa ma apar de animalele salbatice din padure pe langa arc purtam intotdeauna cu mine un cutit, totul parea ca si cum as fii dus o viata de vis insa lucruriile sau schimbat…
Cand aveam 8 anii, un grup de banditi au venit in padurea noastra pentru asi bate joc de natura, noi eram singuri doar eu , tata si mama. Eu si mama dormeam, pe la 2:30 dimineata a venit tata in graba si ne-a trezit pe amandoua spunand grabit ca trebuie sa plecam. Nu intelegeam ce se petrece cand am iesit era un foc mare peste tot si din pacate eram inconjuratii de banditi aveam arcul si aveam si cutitul insa nu ma puteam misca de frica, tata si mama i-au tinut piept insa au cazut si ei, mi-am privit tatal si mama murind si zdrobiti de sabiile oamenilor de atunci am zis ca nu o sa-mi ma fie frica niciodata. Aveam 8 anii in ziua in care parintii mei fusesera ucisi, am fost luata de banditi si obligata sa le fac toate cererile nu aveam de ales, am trait printe banditii timp de 5 ani , batjocorita, umtilita si violata in fiecare zii, eram zdreanta lor. Cand aveam 13 anii intr-o zii cand au venit 3 calaretii cel mai viteaz dintre ei se numea Ulfric. Au inceput sa ne atace tabara din cauza recompensei care era pe capul lui “Carne” , omul care imi ucise parintii si m-a facut zdreanta lui. Era in plina zii cand zburau sagetiile si banditii cadeau jos fara suflare, atunci mi-am dat seama ca era sansa mea sa scap, insa nu fara razbunare am planuit sa-l ucid pe “Carne” insa el a luat-o la fuga ca o gaina ce era! Am pus mana pe arc, si am pozitionat sageata la 200 de metrii dinstanta l-am omorat cu o sageata in cap apoi simtii taisul rece al sabiei pline de sange la gatul meu si o vocee groasa de barbat spunea “Cum te cheama?” , “Laura.. Laura Kruster” spusesem eu, “De ce ti-ai omorat seful?” inreba el, “Nu era seful meu! Mi-a ucis parintii si si-a batut joc de mine timp de 5 ani” Ii raspunsesem eu cazand apoi in genunchii si izbucnind in a plange. Ulfric m-a luat cu el, el era secundul regelui din orasul Windhelm, m-a invatat cum sa ma lupt cu sabiile si cum sa fac vraji, vocea lui Ulfric era cea mai tare arma a lui, el avea un dar, avea sangele stravechi de dragon permitandui astfel sa vorbeasca limba straveche a dragoniilor. Intr-o zii din cauza ca Ulfric s-a saturat de tirania cu care conducea regele l-a provocat la un duel pe viata si pe moarte, regele a acceptat iar Ulfric a iesit invingator insa regele avea era aliat cu Legiunea, care l-au acuzat pe Ulfric de crima. Astfel incat Ulfric a format o armata de rebeli impotriva legiunii. Cand aveam 18 anii, vanam impreuna cu Ulfric prin paduriile de Stejar ale Ursului, eram doar eu si Ulfric si am fost atacati de un grup de legenionarii care au reusit sa ne captureze pe amandoi, pe Ulfric l-au legat la gura din cauza vocii lui letale. Am fost transportatii impreuna cu altii doi prizonierii spre Helgen unde urma sa fim condamnatii la moarte. Dupa ce am ajuns si ne-am dat jos eu, Ulfric si vreo 6 rebeli urma sa fim decapitatii. Ne-a intrebat pe toti cum ne cheama, unul dintre noi a incercat sa fuga dar nu a reusit sa alerge 10 metri pana cand a fost rapuns de sagetii si trantit la pamant. Chiar dupa ce urmam eu sa mi se taie capul s-a auzit un ragnet foarte purternic in cer, m-am dus spre omul cu o cagula neagra si cu o sacure uriasa mi-am pus capul pe butucul plin de sange si ma uitam la balta de sange care era acolo, simteam cu tipul cugagula ridica sacurea, atunci brusc sa scuturat pamantul iar tipul cazuse, cerul a inceput sa scuipe foc chiar pe turnul din Helgen s-a asezat un dragon, Ulfric disparuse am auzit Rogvir cu ma stirga “Laura, zeii ne-au dat o sansa sa scapam, vino dupa mine” Rogvil era unul din condamnatii la moarte care ma acompaniat pe drum. Am inceput sa fug, eram legata la maine si ne-am ascuns intr-un turn afara se auzeau tipete de durere, in cele din urma am fugit deodata cu Rogvir din turn si ne-am dus in catacombe, acolo Rogvir mi-a dezlegat mainiile si am fugit impreuna printr-un tunel plin de legionarii, lasand in urma numai moarte. Dupa ce am iesit Rogvir a propus sa ne despratim, nu stiam unde sa ma duc asa ca am apucat-o inspre nord si am dat de un oras Whiterun. Datorita lui Ulric nu a fost prima mea data intr-un oras cu cu oamenii si putut sa ma descurc , lucram ca servitoare la un bar foarte cunoscut. Intr-o zii cand ma plimbam prin oras singura am zarit un Orc care impartea plaiante. Avea o multime de zgarieturi pe fata si era imbract intr-o armura ciudata, l-am intrebat ce face, el mi-a raspuns ca vampirii au devenit o problema si ca cauta luptatorii tineri pentru a lupta impotriva lor. Setea pentru vanat m-a facut sa ma alatur vanatoriilor de vampirii care se numeau “Paza de Dimineta”. Mi-a spus sa ma intreb spre fortareata lor si asa am si facut, in timp ce eram pe drum m-am intalnit cu un baiat, era timid parea putin speriat si l-am intrebat unde merge, mi-a raspuns ca si el s-a alaturat vanatoriilor de vampirii. In cele din urma am ajuns amandoi cu bine la fortareata, am avut de-a face doar cu un urs si vreo cativa lupii dealungul drumului. Aici la fortareata l-am intalnit pe Murks un tip care si-a pierdut doua neveste la vampirii si era foarte dornic de razbunare, el folosea o arma ciudata care arunca su sagetii minuscule, mai tarziu am aflat ca arma aceea era o arbaleta. In fine. Am ajuns la fortareata si m-am intalnit cu Isran care m-a intrebat cum ma numesc cati ani am, etc. Aveam 18 ani pe vremea acea. Apoi Isran m-a invatat cum sa folosesc arbaleta si a fost uimit de abilitatiile mele de arcas, dupa ce am facut cunostiinta mi s-a ordonat sa ma odihnesc pentru o zii ca maine o sa plec in misiune, asa am si facut. Ah dar imi amintesc cat am ras de baiatul acela de pe drum a fost foarte amuzant tipul, cei al lui e al lui. Il chema Mihai.
“Isran – Cu ce ai de gand sa omori vampirii?”
“Mihai – Pai... uh, am toporisca lu tata.”
“Isran – Toporisca lu tata? Dumnezeu sa ne aibe in grija”
[...]. A doua zii am primit o misiune, mi s-a spus ca va fii o misiune usoara deoarece sunt fata si foarte tanara, si ca nu am de ce sa-mi fac griji, ei bine n-a fost tocmai asa.
Pe la 4 dimineata m-am trezit si m-am intalnit cu Isran si un Preot care mi-a povestit detaliile vampiriilor. Trebuia sa merg la Pestera lui Borks si sa investighez activitatea vampiriilor din zona doar atat, insa nu m-am putut abtine, de indata ce am ajuns la pestera am intrat in ea, era destul de mare, avea tuneluri era si o balta in mijloc in care curgea apa. A trebuit sa omor 10 vampirii pana sa ajung la sfarsitul pesterii, acolo era un tunel care ducea spre o inchapere destul de mare si in jurul inchaperei era statuii in forma de gargui, in mijloc parea sa fie un fel de puzzle care mi-a luat 5 minute sa-l rezolv. In data ce am rezolvat puzzle`ul pietrele pe care steam s-au lasat in jos si au deschis un fel de mormant in care era o femeie misterioasa nu stiu ce m-a impiedicat sa o omor dar in cele din urma s-a trezit si avea ochii unui vampir insetat de sange. Am vrobit cu ea si m-a rugat sa nu o omor si sa o duc acasa heh... nu puteam sta linistita parea de 17 ani dupa mine. Am mers cu ea 3 zile aparand-o de tot felul de chestii sa nu uit de statuile de gragui care prisesera viata chiar dupa ce ne indreptaram sa iesim din pestera... In cele din urma ajunsesem in locul unde ea ii zicea “Acasa”. Era un castel destul de vechii, ca sa ajungem la castel trebuia sa traversam un pod suspendat care continea si el statui de gargui. La poarta am fost intampinat de un batran care a zis “N-ai ce cauta aici, pleaca!” apoi a vazut-o pe Serana, femeia misterioasa de care va povesteam adineauri. S-a minunat si s-a bucurat a deschis usa si am intrat in castel. Prima data am fost intampinatii de un vampir care avea intentia sa ma omoare pana cand a vazut-o pe Serana apoi a inceput sa strige “Lordul meu, toata lumea. Domnisoara Serana s-a intors! Au trecut atatia anii!” am mers intr-o sala de mese unde era plin de vampirii care se infructau din oamenii vii asezati pe mese, oamenii pareau vrajiti oarecum. Un vampir care se intitula Lordul Harkon cu o pelerina mare parea a fii conducatorul castelului si tatal lui Serana.